sensuri – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Pană de Lumină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îngrozitor ce negru poate fi nevăzul
Și mai îngrozitor de cunoșteai lumină,
Ce o uităm; doar lipsa-i dă statutul de divină
Altfel, n-am ști nici fericirea.. dacă-i rozul!.
Ar fi un simplu simț pierdut din cinci sau șase
Și nici n-am ști să spunem „Ce frumos!”..
Nici n-ar conta de cât ești de jegos;
Am fi mai înțelepți cu mult, nu plini de strasse!?..
.. C-am pierde raza călăuză și frivolitate;
Fără canoane de model mai zdrențăroși am fi
Și, poate timp ne-am mai petrece a citi
Așa pe întuneric.. Braille. Ne-am mai reface carte!.
Ferice am fi cu toții, o plus valoare
Peste ce-i fizic.. am fi numai esență.
Prostia ar dispare din necompetență,
Că oricum nici nu se vede.. Tot e-o-ntunecare!.
Sigur am fi mai parfumați, totul mai dulce,
Poate o-ntreagă lume-ar fi lapte și miere,
Căci orice simț parcă-n mister se cere..
Nici crime fără văz n-ar fi, nici hoți.. Ce să apuce?.
Cu siguranță alb ar fi și suflet, har
Și mintea ar fi criteriul strălucirii;
Doar de-am reinventa un alt organ privirii,
Am deveni iar ciclul timpului pierdut.. numit zadar!.
Un fulger scurt străbate din turla bizantină;
Se-aprind în jur fitilele din sticle-n zgomot tern.
S-a dus idilic vis, revin la fad patern;
Se-ntoarce lumea-n haosul banal.. E iar lumină!!!

Dinu Olarasu - Regăsitele Sensuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Rând pe rând copiii vor să plângă parcă,
Mamele s-au dus, taţii să-i întoarcă.
Drumul pân-acasă e mai lung de-o milă,
Tu arăţi durere, el arată silă.
Fiecare-şi poartă cerul peste tot,
Floare-am obligat-o să ne dea un vot.
Şi în strada mare au ieşit bătrânii
Să întrebe iarăşi cât e preţul pâinii.
Şi ajungi să strigi că eşti singur iară,
Te aude zidul care te-nconjoară,
Îţi arunci privirea peste orizont,
Nimeni nu îţi trece fericirea-n front.
Ai pierdut o şansă, nu mai pierde una!
Să alergi, să fugi sigur nu-i totuna,
Uşile masive stau mereu închise,
S-au deschis birouri, poţi să cumperi vise.
Ne-am adus aminte că ar trebui
Să uităm tristeţea, să mai fim copii
Şi să învăţăm noaptea pe de rost,
Când soldatul doarme ghemuit în post.
Am crezut în păsări, am crezut în zei,
Ochii noştri sunt obosiţi şi grei,
Trecem peste alţii prea grăbiţi, prea reci,
Ne-a surprins bătrâni veacul douăzeci.
Dacă vrem iubire, să iubim oricând
Deopotrivă vântul, morile de vânt,
Partea ce rămâne să rodească iar,
Sufletul să aibă floarea la hotar.
Dacă-i luptă viaţa, să însemne oare
Cursa înarmării o justificare?
Pâinea noastră caldă e mereu o dramă,
Şi cu toate-acestea n-o băgăm în seamă.
Rând pe rând copiii vor să plângă parcă,
Mamele s-au dus, taţii să-i întoarcă.
Drumul pân-acasă e mai lung de-o milă,
Tu arăţi durere, el arată silă.

Florența Albu - Aceste Litere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu-i chiar ușor acest dialog între litere.
Unele spun despre pustietăți și fantome,
altele sunt semne-ale dorinței de cântec.
Contradictoriu,
viclean,
rătăcit între sensuri,
dialogul este un Babel ratat.
Un tom vinovat de lingoare
nu cadrează cu unul răpus de beție,
nici chiar cu unul buimac de iubire.
Ele sunt compatibile numai cu ochiul.
Cu cel al cititorului, firește.
Când literele sunt valuri,
cititorul e barcă
arborii adună cititorii vântoși,
ceața aruncă gâlceavă în cei ce nu știu cum e omul.
Aceste litere sunt privirea concretă
a felului nostru.