Versuri corectate și adnotate
Nu pot să cumpăr sufletul tăuS-a umplut iadul, îmi pare răuSunt în concediu, e foarte plăcutOamenii-s răi fără să-i mai ajut.Mefisto, o viață,Vreau din nou să-mi faci cadouCine sunt pe-acest PământVreau să știu cât încă-s viu.Mefisto, dă-mi încă o viațăUndeva-i un drum neștiutLa capătul lui voi găsi un sens și-un răspunsFaust, frica ta de moarteStrigă … Citește mai mult
Să nu rostești cuvintele pe carele simți, tulburătoare, dând ocol,de gânduri zăbrelite-n închisoare,apoi se sparg, lovindu-se în gol.Încă nu vrea tăcutul să se-oferechiar de-ai crede că-l auzi acum.Așteaptă, fă-ți rezerve de tăcere,aproape să-ți rămână, ca un fum.Când știi exact ce trebuie să spuinici nu mai ești de trebuință, poate:rămân cuvintele pe care-ți puipecetea și durează-nsingurate.
Rătăcind prin absurdul labirintPicioare desculțe târândPrin nisipuri mișcătoare spre tineUn cântec uitat fredonând.Recunosc, nu-nțeleg chiar nimicDrumul e-așa de-ncurcatȘi frunze se-ntind peste urmePe loc mă învârt disperat.Într-o zi cu soareCu ochii-nchiși am să știuOrice unghie în ăst labirintDar tot înăuntru-am să fiu
Fii atent la cuvinte,chiar și cele miraculoase.Pentru cel miraculos facem tot posibilul,uneori plutesc ca niște insecteși nu lasă nu o înțepătură, ci un sărut.Pot fi la fel de buni ca degetele.Pot fi la fel de încrezători ca piatrate lipi de fund.Dar pot fi atât margarete, cât și vânătăi.Cu toate acestea, sunt îndrăgostit de cuvinte.Sunt porumbei … Citește mai mult
Afacerea mea este cuvinte. Cuvintele sunt ca etichete,sau monede, sau mai bine zis, ca albinele pline de roi.Mărturisesc că sunt rupt doar de sursele lucrurilor;de parcă cuvintele ar fi socotite ca niște albine moarte în pod,desfăcută din ochii galbeni și din aripile uscate.Trebuie să uit întotdeauna cum un singur cuvânt este capabil de a alegeafară … Citește mai mult
Ecranul vălurit din ochii goicare-ncetează să citeascăașează litere de-a valmaînchise-ntre oglinde moiscoase din forma lor firească.La ce sunt bune cărțile atunci?Hârtie căptușind perețiicu sensul răsturnat în amintire.Cine dă, oare, literei porunciși-o face să danseze-n taina cețiide nențeles ca șoapta-n patrafire?Nu pot să mă închipui necitindFlutur bolnav printre omide viicu aripi ofilite, biete frunze,căzute toamna. Fă-mă … Citește mai mult
Tu treci.Tu treci prin ceațăȘi eu știu că treci,Și e destul ca noriiSă nu-mi mai pară reciSicrie fără sațiuUmflându-se să-ncapăÎntreaga omenireÎn pulberea de apă,Inconsistent și acruDospindu-se-n văzduh.Tu treci prin ceață:Clar și-nalt, un duhOrdonator de sensuri,Scoțând din moarte lumiCe tremură uimitePe când ușor le-ndrumiȚinându-le de umeriSă nu le fie frică:Tu treci prin ceațăȘi-ochiul tău despicăLogice pârtii-nHaosul … Citește mai mult
Fericirea este asemeneaUnui tablou pointilist:Mici puncte colorateFără legătură între ele,Reușind uneori să însemne ceva,Alteori nu,Reușind să transmităDoar fiorul unei întrebăriIncompleteCăreia nu știi ce să-i răspunziPentru că nu înțelegi ce întreabă,Nu înțelegi decât intensitatea întrebăriiCăreia îi lipsesc câteva puncte…
[Gânduri] Selectiv.3 – Viața nu este nici simplă, nici complicată, nici limpede, nici mohorâtă, nici contradictorie, nici coerentă. Este – și atâta tot. Numai limbajul o ordonează sau o complică, o luminează sau o întunecă, o diversifică sau o unifică. (Citadelle, LXVII).6 – Nu cerem să fim veșnici, ci să nu vedem actele și faptele … Citește mai mult
Știu multe, mai multe decât agențiile de specialitate,Știu adevăruri mortale,Știu fapte compromițătoare,Dar știu intraductibil.Știu intraductibil în toate direcțiile,Nu mai pot nici să-acuz, nici să apăr,Atâta mi se mai întâmplă să pot:Știu.Știu multe, știu aproape totul,Dar știu intraductibil.Mi-e imposibil să spun ce știu;Ce bine eraCând spuneam multe, aproape totul.Dar nu știam nimicȘi eram un palavragiu poliglot.