seninul

Prin văile albastre, răcoare și tăcere,Doar limpedele tropot în depărtări răsfrânt.Și iarba ofilită culege-n palme miere,Când slabele răchite bălăbănesc în vânt.Buclata pâclă, toarsă de mușchiuri moi, sihastre,Se târâie boltită sub delurosul brâu.Și seara, atârnându-și picioarele albastre,Pe degete se spală în apa din pârâu.