senilitate – Versuri.pro

Samurai & Junk - Acru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vrei să-mi șoptești un pic că n-am mai scris de ceva timp
Și vreau să trec de începuturi că sunt dulci și dor cumplit.
Mă simt ușor slăbit, dar nu-i nimic o să-mi revin,
Fumu’ ăsta-i foarte dens și nu mă lasă să respir.

Dacă mă-ntind puțin, mă văd plutind
Pe lacu’ din gradina mea cu flori de gheață și parfumu’ lor de crin,
Și e un loc sublim, unde ce-am scris toate devin
Cele mai frumoase faste, realitate ca de film.

Da’ astea nu prea țin, de asta de multe ori mă abțin
În jur prea multe fantezii și azi e un vis mâncat de timp,
În care prin aripi, cu care eu și ea plutim,
D-asta ține doar o clipă, mă trezesc și iar rutina.

Și sunt singur eu-s devina, superficial din fire,
Frumusețea-i trecătoare, d-asta nu ești lângă mine.
Și mi-aduc aminte bine și le port în minte crime,
Pentru mine sunt regine, le iubesc pe toate, în fine.

Asta-i altă piesă, aici sunt azi ca altă adresă
Într-o zi cu multe teste sper să mor să nu le pese.
Sper să mă deteste că sunt golan cu multe fete,
Da-mi asum răul făcut și nu cer să nu se treacă peste.

Am înțeles cum este și țin privirea sus pe creste,
Acolo uneori m-așteaptă zâna și palatul din poveste,
Uneori e vested, ochii ăștia-mi joacă feste,
Castelul nu se găsește și crăiasa mea e-un blestem..
Ochii ăștia-mi joacă feste..
Ochii ăștia-mi joacă feste..

Și respir adânc ca la doi metri sub pământ,
Piatră de haș în buzunar să nu mă las purtat de vânt.
Și cu două milioane vând muzeul din cristale,
Ocolesc milițienii cu ochii roșii de turbare.

La spice shop în vale, copiii își iau plicuri de sare,
Eu-ți dau fierea și ficatul, ca să simți gusturi amare.

Ramân în stupoare, un fel de dezorientare
Încleștat în maxilare, încerc să scot cuvinte clare,
Da’ înțeleg că totu-i bun și că mă doare-n p*** acum,
Chimicale ce le-adun, mă dor de-nebunesc pe urmă,
Da’ le bag în mine oricum, prefer să nu gândesc prea mult
Vreau să simt ceva plăcut că după moarte vine scrum.

Contemplez temut la viitorul neplăcut,
Când o să merg într-un baston și nici n-o să mai pot să f**,
Visând la ce-am avut și la ce-aș fi putut facu’,
Sunt senil și sunt nebun la mine-n casă unde sunt, man.

Parazitii - Cronica Unei Senilități Premature

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

CRONICA UNEI SENILITĂȚI PREMATURE.
Ai orizonturi largi, însă-i o mică problemă
Căci fereastra camerei tare are vedere la ghenă
Stai cu ochii în tavan, înfipt în pat
Reflectez beat la ce c**at mare ai fi realizat
Ți-e lene să te miști, constați că puți
Și n-ai nici o idee în cap, deci ai vrea normal să poți
Vecinii te plac și te faci că-i respecți
Da’ ești salutat de câinii și copiii lor infecti
Te piși pe pereți gândindu-te la mâncarea preferată
Și ce bine era în liceu cu vodkă și țigări la bucată
În nopțile în care nu pui geană pe geană
Stai călare pe damigeană cu mâna tremurând pe cană
Gândindu-te cum să treci un kil’ de marfă prin vamă
Ai sparge o bancă, da’ știi că ești prea prost
Și nu poți să-ți faci de azi pe mâine un rost
Schimbi canalele TV, da’ nu schimbi șosetele cu zilele
Îți dă ma-ta bani de țigări, bagi cola în tine cu kilele
Din calendar degeaba zboară filele.
Când n-ai la ce să renunți simți că ai putea să muți munți
N-ai făcut nimic, n-ai cu ce să ne încânți
O arzi cu un sinucigaș las, cu gândul la șfoară
Ca un gras în impas după decepție alimentară
Să știi, că cei cu sănătate mentală precară
Poa’ să moară dacă-n p**a mea așteaptă să moară
Cât ești tânăr n-ai bani, după aia poate ai
Te fuți în ei, te bucuri prea puțin și târziu
Ca acum vrei să stai singur, nu cu părinții la masă
Să poți să umblii de nebun în p**a goală prin casă
Să nu te întrebe nimeni dacă mănânci, ce-ai făcut, unde te duci
Să te trântești de dimineață în patul tău beat muci
Zâmbiți un pic vă rog, a mai trecut un an
Mințeai la pădure deja și am rămas fără plan
Cum ziceam, când ziceam, ce ziceam
Între timp am uitat despre ce vorbeam.

Ref : (2)
Ăsta-i cronica unei senilități premature
Și reacția întârziată a unei minți imature
Prea bolnav să muncească,
Prea fricos să fure,
Prea mândru să ceară,
Mulțumit să îndure

Alain Bosquet - Avaria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu mai sunt decât o avarie:
eczema, tumoarea ochiului stâng,
varicela în locul gâtului,
apoplexia în momentul sărutului.
Nu mai sunt decât o mâzgâleală:
diftongul redus la tăcere,
cuvântul care nu vrea să traducă
tandrețea lucrurilor,
o biblie interzisă adulților.
Nu mai sunt decât acest domn senil
ce se consumă
fără să simtă nevoia de-a fi.