semente

Cineva îl seamănă pe altcineva,În propriu-i chip îl seamănă.Bătătorește pământul cu grijă,Și-apoi așteaptă-ncolțirea semințelor.Sămânța crește și-i golește capulȘi-n gaură de șoarece îl schimbă.Șoarecii devorează sămânța.Cad morții pe loc.În craniul gol vine vântulȘi fată adieri pestrițe.Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului