Firdousi - 95 Kei Kavus Tehmine, Fata Sultanului Din Semangan, Merse Să-l Afle Pe Rostam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când o bună parte-a nopţii s-a fost scurs şi când pe crug
steaua dimineţii-n scapăt se ivi-n adânc de cer,
care se roteşte pururi, se zvoniră vorbe dulci
îngânându-se în şoaptă, şi-n odaia unde-n somn
petrecea Rostam. O uşă se deschise-ncetişor;
lin pătrunse-o roabă-n mână c-un opaiţ de chihlimbar
miresmat, mergând spre patul celui ameţit viteaz..
După roabă, o femeie, chip de Lună pe sub văl,
strălucind ca mândrul Soare, mândră în obraji cu flori
şi miresme-mbătătoare! Cu sprîncenele-ntr-un arc,
două bucle numai laţuri, naltă cât un chiparos;
două buze, vii rubine de Yemen, şi gura ei
mică precum strânsă este-o inimă de-ndrăgostit,
ageră la minte foarte, trup nevinovat, precum
duhul cel fără prihană; ai fi zis că nu-i în ea
nici un strop de pământeană. Rostam, inimă de leu,
mut rămase de uimire, mila Cerului cerând
să pogoare peste dânsa. Îi grăi şi-o întrebă:
„Cum te cheamă? Şi ce cauţi pe-ntuneric? Ce doreşti?”
„Tehmine sunt, şi ai zice că mi-i inima din piept
sfâşiată de necazuri. Şahului din Semangan
îi sunt singura copilă. Nici un prinţ de pe pământ
încă vrednic nu-l de mine, şi pe sub boltitul cer
nu-s femei asemeni mie. Nici un om nu mi-a zărit
chipul fără văl şi glasu-mi nimeni nu l-a auzit.
Despre tine ascultat-am sumedenii de poveşti,
ca poveştile cu zâne, şi din ele-am învăţat
că n-ai teamă de toţi divii, nici de leu sau leopard,
nici de crocodil — atâta braţul tău e pregătit
de-a lovi; că-n noapte, singur, galopezi până-n Turan;
că de-a lungul de hotare rătăceşti fără răgaz;
că doar pentru tine singur un colun întreg ţi-ai fript;
că faci aerul să ţipe când loveşti cu spada grea;
că şi inima leoaicei, pielea de pe leopard crapă,
când îţi văd în mână buzduganul năzdrăvan;
că vulturul nu-ndrăzneşte să-şi doboare prada lui,
când zăreşte spada-ţi goală; că şi leul pe grumaz
înfierat e cu dangaua falnicului tău arcan,
şi că norul plânge sânge-nfricoşat de lancea ta!
Astea mi s-au spus, şi-adesea buzele mi le muşcam
din pricina ta; adesea braţele doream să-ţi văd,
umerii tăi largi şi pieptul. Cerul te-a trimis
acum să mâi în cetatea-aceasta, sunt a ta, dacă mă vrei,
dacă nu, nici peşti, nici păsări nu m-or mai vedea nicicând!.
Ia aminte : pentru tine dragostea m-a îndemnat
mintea-mi s-o aduc drept jertfă pentru-al patimilor jar;
după ce voi-va Domnul, poate mi s-o naşte-un fiu
ce va creşte ca şi tine om puternic şi viteaz,
căruia Saturn şi bunul Soare îi vor dărui
toată-mpărăţia lumii; eu îţi voi aduce-acum
calul tău, şi la picioare ţara-ntreagă, Semangan!”
Astfel glăsui frumoasa Lună. Amuţit, Rostam
ascultase la capăt; când văzu frumosu-i chip
înţelese câtă minte are mândra Tehmime,
şi-auzind făgăduiala că i-l dă napoi pe Rakş,
pricepu că întâmplarea va avea sfârşit măreţ.
şi-apoi draga îi lăsară în odaie lângă el,
şi se scurse noaptea lungă şi întunecată; când
Soarele-ncepu să-şi zvârle de pe bolta de azur
laţurile-i de lumină, Rostam prinse un onix
ce-l purta la braţ şi-n lumea-ntreagă mare nume-avea
şi i-l dărui soţiei agrăindu-i: „Să păstrezi
giuvaerul; dacă-n lume Cerul va vroi s-aduci
o copilă, ia onixul, prinde-i-l de bucle-n păr
sub o stea mai norocoasă prorocindu-i fericiri;
dar dacă-nstelate zodii un băiat ţi-or dărui,
prinde-i-l de braţ să-l poarte ca şi mine, taică-său;
el de-o seamă la statură fi-va cu străbunul Sam;
prin blindeţe, vitejie-o semăna cu Keriman;
doborî-va dintre nouri vulturii întraripaţi,
şi-acest Soare străluci-va-n creştetu-i cu mult noroc.”

Firdousi - 94 Kei Kavus Rostam Ajunse în Cetatea Semangan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când ajunse mai aproape de cetatea Semangan,
șahul și mai-marii-aflară că pe jos veni Rostam,
cela ce coroane-mparte, iar la vânătoarea-i Rakș
nici o urmă! Căpetenii, șah și cei ce poartă-n cap
diademuri alergară să-l întâmpine grăbiți;
când l-au fost zărit își zise fiecare: „E Rostam,
ori al dimineții Soare?” șahul cel din Semangan
îi ieși pe jos nainte și urmat de gloata lui
de viteji, grăi acestea: „Oare, ce s-a întâmplat?
Cine-a îndrăznit cu tine să se lupte, piept la piept?
Toți din cetățuia-aceasta sunt prietenii tăi buni,
toți la vrerea-ți și porunca-ți smirna în picioare stăm.
Ești stăpân pe noi și peste ale noastre vistierii;
viața mea și-a tuturora — toate ale tale sunt!”
Auzind aceste vorbe și înțelegând Rostam
că vrun gând rău nu se-ascunde, șahului dădu răspuns :
„Rakș răsnitu-s-a de mine, e pe-aicea prin meleag,
fără frâu, fără zăbală; urmele-i de la pârâu
duc prin ierbi și stufărișuri până-aici în Semangan.
De mi-l vei găsi și-aduce, răsplătire vei primi,
răsplătirea cuvenită celor care bine fac;
dar de-o fi să nu se afle Rakș, atuncea vor zbura
multe capete alese!” Șahu-i zise: „O, viteaz
plin de falnică virtute Nimeni nu s-o-ncumeta
să îndrepte împotrivă-ți astfel de nelegiuiri;
oaspe vreau să-mi fii, și pradă furiei nu te lăsa;
toate s-or sfârși cu bine precum vrerea ta va fi.
Haidem să petrecem noaptea bând ca să ne-nveselim
cugetul, și, dând uitării negrul inimii amar.
Nici mânie, nici asprime; doar prin dulci cuvinte scoți
șarpele din văgăună. Nu pot urmele lui Rakș
să rămână-ascunse, -atâta-i de vestit pe-acest pământ.
L-om căta și l-om aduce năpristan, o, falnic om,
brav și oțelit în lupte!”
Și Rostam fu mulțumit
de cuvintele acestea și din cuget își alungă
bănuiala; în seraiul șahului se hotărî
să se ducă și pe gazdă vestea bună-o bucură.
Șahul l-așeză pe tronu-i, rob, nainte-i se plecă.
Strânse apoi din cetate și din oaste pe cei capi,
și-i goni din ochi pe dușmani. Porunci la bucătari
să aducă și să-ntindă masă pentru luptători,
și spre-a-l îmblânzi pe Rostam, așeză, jur-împrejur,
printre cântăreți, și idoli din Tharaz cu negri ochi
și obraji de roșii roze, care te făceau să uiți
și de vinuri și de muzici și de vesele cântări.
Când de aburii beției Rostam fu învăluit
vru să meargă la culcare, dornic de-a se mistui
de la praznic. De îndată șahu-i pregăti un loc
de odihnă și somn dulce, precum i se cuvenea,
mosc pe pat împrăștiindu-i și balsam de trandafiri.
Cronica Șahilor

Semangan – Versuri.pro

Firdousi - 95 Kei Kavus Tehmine, Fata Sultanului Din Semangan, Merse Să-l Afle Pe Rostam

Firdousi - 94 Kei Kavus Rostam Ajunse în Cetatea Semangan