Alexandru Macedonski – Sentința
Un arbor când puternic spre domele-nstelateÎnalță-ale lui ramuri de frunze încărcate,Făcând la ceilalți arbori o umbră-omorâtoare,Pe când, prin rădăcine mereu cuceritoare,Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,Așa încât lăstarii de-abia găsesc la soareUn loc să-și mai înfigă plăpândele picioare,A meritat securea și trebuie tăiat!