Florența Albu – Secerătorii

Se luminează ceruldin patru părți, din patru zări,în vântul zorilormireasma grâului,polenuri zburătoare.În Bărăganbat clopote de aurtrezesc bărbații adormiți,trezesc secerătorii sub pământ.Ei vin să secere, să coacă pâine,ei vin din moarte să sfințeascăpământul părăsit.

Victor Tulbure – Soarele

Când din iazuri iese lunaÎmbăiată-ntotdeauna,Soarele din cer coboară,Și se culcă prin secară.Și-i mai este obiceiulUneori să calce meiulSau să-și afle pat și pernăPrin oveze și lucernă.Cel mai mult însă îi place,Vara, grâul când se coaceȘi se simte ca acasăPe întinderi de mătasă.Numai că secerătoriiDe cu noaptea-n cap, cu zorii,Vin c-o năzdrăvană furcăȘi-napoi pe cer l-aruncă.