scuza – Versuri.pro

Dl. Problema - Senorita

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ai venit?
La ora asta se vine acasă?
Unde ai fost toată noaptea?
Pe unde umbli, golanule?.

Refren (X2)
Beau, beau
Mi-am înșelat iubita
Azi-noapte la hotel
Cu una senorita.
Beau, beau
De vină a fost ispita
Am ruj de buze pe cămașă
M-a văzut gagica.

Mă, nu ți-ar fi un pic rușine, mă?
Un pic, așa?
Nu, nu chiar deloc
Nu mă simt vinovat
Eu te-am înșelat o dată
Tu de șapte la pătrat
La pătrat?
Mă mir cum de-am mai rezistat
Să țin atâția nervi în mine
De câte ori m-ai înșelat.

Prerefren
Așa că da-te înapoi, te rog
2 metri mai în spate
Mulți decibeli din gura ta merg prea departe
Acum m-am hotărât ce o să fac cu viața mea
De tine scap oricum, dar mai fac și altceva.

Refren
Beau, beau
Mi-am înșelat iubita
Azi-noapte la hotel
Cu una senorita.
Beau, beau
De vină a fost ispita
Am ruj de buze pe cămașă
M-a văzut gagica.

Ești un nenorocit,
Un mincinos,
Un nesimțit
Eu? Nesimțit? Nici prin gând nu-mi trece
N-am de gând să mă îmbăt acum
Doar cu apă rece
Ascultă, dacă vrei să știi ce s-a întâmplat
M-a luat de mână senorita
M-a târât până la pat.

Refren
Beau, beau
Mi-am înșelat iubita
Azi-noapte la hotel
Cu una senorita.
Beau, beau
De vină a fost ispita
Am ruj de buze pe cămașă
M-a văzut gagica.

Ups!

Attila Jozsef - Știi Că Nu E Scuză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Știi, că nu e scuză,
căința fiind surdă.
Fii, ce vrei: bărbat.
Iarba crește după.
Păcatul nu va fi lin,
în zadar cad lacrimi.
Că dovadă ești tu,
să ai mulțumiri.
Nu pârî, nu promite,
nu fi rău cu tine,
nu ceda, nu cuceri,
nu intra în oștime.
Rămâi pe margine,
nu scotoci taine.
Și umanitatea,
om fiind, nu omite.
Horcăind amintește,
în zadar ai cere.
Ai fost și martor fals
la judecăți drepte.
Rugându-te la Domnul,
dacă nu e, la omul.
Și în psihanaliză
te-ai dat de prostul.
Crezând în guri sparte,
în sponsor cu parale,
și nicicând nu ți s-a
spus, ești cumsecade.
Fiind mințit iubind,
mințind n-ai iubi.
Acum arma plină, în
inimă poți sui.
Ori, lași de teze,
sperând că vin fidele,
crezând ca un câine,
omul, ce te-ar crede.

Adam Mickiewicz - Scuza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Din volumul de poezii „Mickiewicz”, traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959.
În cârd cu cei de-o seamă, cântam şi eu iubirea.
Mă lăudară unii, alţii şoptiră-ncet:
„Numai iubire, jale şi chin e ăst poet,
Nimica alt nu ştie, sau i-o lipsi simţirea.
Un om în toată firea şi copt la minte pare,
La ce se-nflăcărează de parcă-i biet băiet?
Îl dăruiră zeii cu versul de poet
Doar spre-a vorbi de sine în fiece cântare?”.
Povaţă grea! Simt duhul sublim că mă inspiră,
Iau lui Alceos lira, iar lui Ursin secretul,
Abia încep şi ceata se-mprăştie cu-ncetul
Şi fel de fel de svonuri în urmă-i se stârniră;
Rup struna, deci, şi-n Lethe îmi svârlu surda liră.
Cum e auditorul, aşa e şi poetul.