Versuri corectate și adnotate
V.Precum prin crâng, în umbră, o pasăre țipăDin zborul ei rănită de vechiul vânătorȘi te ajunge glasul-i sunând sfâșietorCând vrea și nu mai poate să-nalțe o aripă,În sângele-mi departe se tânguie și țipăIubirea încolțită de rănile-i ce-o dor;Sleită se mai zbate când nu e ajutorSă-i dea o vlagă nouă în neguroasa clipă.De prin afund de … Citește mai mult
II.Deoarece, senino, mireasă mi-ești și sorăȘi călăuză-naltă pe valul ce-am urcat,Cuminte și-ndrăzneață, cu capul ridicatSă-mi stai, spintecătoare de veșnicii, la proră.Iar eu din întuneric intrând în auroră,Și limpezit cu totul de patimi și păcat,Voi cerceta cu ochii părerea de uscatPe umăr de talazuri, albind ca o amforă.Strălucitoare-n suflet e țara ta, zeiță!Bachantele în fața-i prin … Citește mai mult
XVI.În căutarea prăzii de aur a cântării,Spre tainele Colhidei, nou Iason, am pornit.De hiperboreene furtuni nebiruit,Scăpai din valuri teafăr și de urgia mării.Iar astăzi când din neguri răsar pe clina zăriiȘi dafinul, și templul tău alb, ce liniștitÎmi trag la țărm trirema cu rostrul ei proptitDe plaja aurie în raza înserării.Acum veniți, tovarăși! Juncanul nou … Citește mai mult
IV.Adăpostit sub scutul Minervei stau deoparteLa umbra unui dafin ce n-are veștejiri,De gloria lumească, de secile vrăjiriA vremii-nșelătoare totuna de departe,Adun pământ, și plante, și oameni într-o carteÎnaltă în simțire, bogată-n zugrăviri.Din vechile otrăvuri făcut-am izbăviri,Din turbure viață, armonioase arte.Dar sarcofagul poartă îngemănate roade:În juru-i saltă-n soare al zeilor alai,Năuntru zace mortul ca viermele ce-l … Citește mai mult
XV.Din Helicon coboară iar cele nouă muzeÎnconjurând altarul cu pasul lor pios.În număr și-n cadență suind armoniosEterna poezie li s-a desprins din buze.Vin câte trele Grații în cântec de cobuze:Un singur vânt le umflă veștmântul unduiosDin care, pentru tine crescând misterios,Curat răsare ritmul din formele confuze.Orfeu te părăsește pe veci, Euridice!El lira și-o consacră Minervei … Citește mai mult
XIII.Din toate, numai roza ce-n moarte mai încheagăO inimă de flăcări pe palidul stufiș,Prin seara prelungită de soarele piezișCum tremură în purpur, îmi este cea mai dragă.Și numai tămâioasă ce s-a păstrat întreagăÎn via pustiită de-al toamnei luminiș,Acuma când scânteie de brumă prin frunziș,Mai tare mă închină și locului mă leagă.Mi-e dor de ce-nflorește sub … Citește mai mult
XVII.Nu-s vindecat cu totul, senino, de Himeră.Pe buze tot îmi arde sărutul blestematȘi-n ochiul rău și verde, pe care l-am urmatAtât de mult pe vremuri, ivirea mea tot speră.De nimeni dezlegată și astăzi îmi oferăEnigmă-i dureroasă un sfinx neîndurat.Și sufletul ce-n gheare atât i-a tremurat,Mai tremură privindu-l și-acum din altă sferă.Nu-s vindecat cu totul, Minerva … Citește mai mult
IX.La Roma, când Horațiu prindea nemuritoarecadența ta în odă, când verbul suveranîl mlădia-n eglogă poetul mantuan,la noi ziceau din frunză păstori pe la izvoare.Dar să-ți înalț primește sonetul la picioare,ca să înfrunte ritmic al vremilor noian —când simt sub mână lira, pe fiecare anmai pură, mai pioasă și mai învingătoare.Din lutul țării mele mi-am ridicat … Citește mai mult
I.Ajuns acum pe culmea vieții, înainteDe a descrește-n umbra ținutului tăcut,Zeiță înarmată cu lancie și scut,Stăpân deplin pe cuget, înalț o rugăminte.De ani destui Diana cu raza ei mă minteȘi, falsă ca și valul din care s-a născut,Cithereenei pradă destui ani am zăcutPlătindu-i vamă chinul și lacrima fierbinte.Cu mai păzită grijă îmi voi păstra odorul.Spun … Citește mai mult
III.Același zeu profetic cutremură stejariiDodonii, și la Delos înaltul palmierRămâne mărturie legând pământ și cer,Dar au tăcut de-atuncea Homerii și Pindarii,În temple profanate au năvălit barbarii,Și viersul lor răsună strident și adulter,Dar n-au să se ridice pe piscul auster,Nicicând, al poeziei cu strictele fruntarii.De laudă, de ura lor oarbă azi nu-mi pasă.M-am depărtat de-un laur … Citește mai mult