Versuri corectate și adnotate
De-așa-i că-un sculptor uneori se scoatepe el sculptând pe alții, pe-al ei sinel-aș scoate ca pe mine,cum ea mă face: trist și fără vlagă.De-aceea se prea poateca eu să ies când vreau făptura-i dragă.Aș zice: piatra vagăcu ea prin duritate,sculptând-o, capătă asemănare;nu pot, nu pot cât timp mă neagă,sculpta, adevărat e,decât mizerele-mi bătrâne mădulare.Cum arta … Citește mai mult
Ies umeri albi din vârfuri de unealtăși brațe-adânci cu moliciuni de unde.Mileniul ce-n lespede se-ascundese face coapsă limpede și-naltă.Prin mână tot duhul meu pătrundeîn piatra ce surâde și tresaltă,ivind minuni din opintiri de daltăși din ciocan seninătăți rotunde.Când aspră-n linii tari, când diafană,vibrează clara rocii simetrie,din sângele meu cald luându-și hrană.Carnea palpită, marmura învie,și din … Citește mai mult