scrisori – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Scrisoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îți scriu, să știi că toate-s așa ca la plecare,
Că n-am clintit un lucru de două săptămâni,
Pe masă o mănușă, zvârlită la-ntâmplare,
Păstrează încă forma frumoasei tale mâini.
Și iată evantaiul și mica ta oglindă,
Oglinda, cea mai bună prieten-a femeii,
Ea cere poate-atâtea secrete să surprindă
Când ușile-s sub paza neîndurat-a cheiei.
Și-afară de aceste, e-un miros blând de floare
Ce rătăcește, încă… sunt cei doi trandafiri,
Care-au murit pe-ncetul în apa din pahare,
Mărindu-mi întristarea cu două amintiri.
Așa e-n casa noastră, iar cel ce ți le scrie
E-așa ursuz și jalnic, încât mă-ntreb de-s eu,
Sau am murit ș-acuma trăiesc iar, cine știe,
Și nu-s decât un paznic bătrân într-un muzeu…

Dinu Olarasu - Cutia de Scrisori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nici o veste de la tine,
iară stau treaz până-n zori.
Cobor în hol, dar nu-i nimic
în cutia de scrisori.
În fiecare zi la fel,
de 4 ori, de 10 ori,
cobor în hol, dar nici un plic
în cutia de scrisori.

Trimite-mi numai plicuri goale,
trimite-mi notele de plată,
trimite-mi ce vrei tu, măcar o dată!
Trimite-mi numai telegrame,
trimite-mi cărți poștale sau, cel mai bine,
VINO TU, nu-i altă cale,
știi, nu-i altă cale!

O vreme am crezut că-s hoții,
degrabă alergam pe scări,
dar era gol, era pustiu
în cutia de scrisori.
M-am resemnat apoi zâmbind,
„Dinule, ești victima unei erori,
la mine va fi trist mereu
în cutia de scrisori.”

Poate ai uitat de mult să scrii
sau ai rămas fără stilou,
s-au aruncat poștașii toți
în gurile de la metrou.
În fiecare zi la fel,
de 4 ori, de zece ori,
cobor în hol, dar nici un plic
în cutia de scrisori.

Melting Dice - Scrisoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ți-am scris o scrisoare
Am uitat să o datez
Tu nu mi-ai răspuns
Am uitat că nu contez.
Gândurile mi-au rămas mici
Visurile mi-au rămas frici
Ochii tăi au rămas reci
De ce nu pleci? Aș vrea să pleci!

Refren: Deschide ușa,
lasă-mi umbra să iasă
din casă
Deschide-ți mintea,
lumea o să-ți pară mult mai frumoasă.

Ți-am scris o scrisoare
Nu am vrut să te trezesc
Nu ți-a păsat
Am uitat să mai trăiesc.

Refren x3: Deschide ușa,
lasă-mi umbra să iasă din casă
Deschide-ți mintea,
lumea o să îți pară mult mai frumoasă

Marin Sorescu - Scrisori Din Camera de Alături

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Scrisori din camera de alături.
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te păstra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A apărut întâi pușca întinsă – Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură și toată iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră și ei
Să hăituiască Bărăganul
(„Bărăgan” – loc unde viscolește,
Așa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar așa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.).
Iată-ne, așadar pierduți în deșertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai și provocat.
Ai dorit atâta să ningă, știai că fenomenul ține
De concentrarea ta.. Și te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai oprește.
Roșeața din obraji colorează peisajul. Ai febră?
„Nu, dar vreau să colorez peisajul”.
Folosește rujul, mai bine.
Tu ești de ținut într-un castel
Pe-o iarnă ca aceasta, cu clopoței la fulgi.
Și eu să vin la tine
Într-o sanie trasă de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un țurțur imens,
Să urc și să cobor, că e alunecos,
Și iar să dau să mă cațăr.. și tu să-mi arunci
Niște pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcându-mă
Să-i dau pinteni
Și să apar sus, c-o floare de gheață
În mână. „Unde e geamul?
Să-ți plantez pe el această
Floare de gheață.”
„O, ador florile de gheață”, să zici,
„Unde-ai găsit-o?” Hai să ieșim puțin.
„Unde, iar afară? Iar în zăpadă? Iar în tren?
Iar vagon neîncălzit?”.
Eu sunt un om de interior,
Pentru că sunt numai suflet
Și sufletul e de interior.
Sunt un om de budoar, de stat între perne,
Printre cărți, printre rujuri..
Tot ce emană căldură
Și intimitate. Pune-mă la o masă de restaurant
C-o sută de inși în jur,
Care se uită la tine
Și îngheț.
N-am ce să-ți spun, parcă nu ne mai cunoaștem.
Tu îmi citești începutul de enervare
Pe freamătul degetelor,
Pe mișcarea de la colțul ochilor
Și „Hai să mergem”, zic.
„Unde?”
În castel. Știu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasă de cerbi.
Tot în tren suntem? Tot.

Celelalte Cuvinte - WWW

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

N-ai să simți cum te aprinzi
Nici cum tremuri când deschizi
O scrisoare semnată
Îndelung așteptată
Paginile fără plic
Trec la fiecare click
Megaocteți de date
Spre adrese ciudate.

Refren (x4):
Cu trei W..

II:
Îmi lipsește uneori
Vremea când schimbam scrisori
Și le lipeam pe spate
Timbre adevărate
Urmărești, citești, asculți
Vesti de la necunoscuți
Fără strop de cerneală
Fără nici o greșeală.

Refren (x4):
Rătăciți ca și tine
La adrese străine..

Gabriela Melinescu - Scrisoare