scrisori iubite

Scrisori păstrate de demultÎn liniștită zi cu soare,Cu fruntea-n mâini mă plec s-ascultTăcerea voastră vorbitoare.Ce fericit eram odată,Și cât sunt ostenit de drum!Dar ea, pe unde-o fi acum?Ce s-a făcut frumoasa fată?.Ca ne-am iubit ca doi nebuni,Iar astăzi nu mai am în fațăDecât un maldăr de minciuniLegate cu un fir de ață.