scriitor – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Elegie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În cursul vieţii mele-atât de triste
Am scris atâtea cronice rimate,
Ce dorm acum pierdute prin reviste —
Şi tot nu-s încă o celebritate.
Am scris la „Convorbirile” Junimii
Cu Petre Carp şi Maiorescu Tit—
Dar m-au uitat aşa curând sublimii
Şi nici la jubileu nu m-au poftit.
Contemporan mi-era-n „Contemporanul”
V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme-n proză, –
El e ministru azi, iar eu, sărmanul,
Aştept zădarnic o metamorfoză.
Am scris apoi la „Viaţa” lui Vlăhuţă..
Dar „Viaţa” a murit, că n-avea zile
Şi am rămas şi-acolo de căruţă —
Nu-nvie „Viaţa”, e-n zadar, copile!.
Am publicat în „Pagini literare”
Cu-Artur Stavri, Gorun şi alţi eroi —
Dar unde-s azi?.. O vremuri funerare!
Stavri e deputat de Dorohoi!.
Azi scriu c-o mână la „Sămănătorul”,
Cu alta la „Viaţa Românească” —
Dar orişice-mi rezervă viitorul,
Oricum aceste două să trăiască!.
La „Convorbirile” lui Mişu însă
De-ar fi s-ajung cândva, ori la „Arhiva”,
Să ştiţi atunci că steaua mea e stinsă:
Puteţi, o critici, să-mi mâncaţi coliva!

Mariana Marin - Dark Ages

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dark ages.
Un copil cu ochii de câine
m-a întrebat într-o zi
dacă este greu să ajungi scriitor.
Era iarnă și totuși ploua
pe drumul scurt dintre școală și casă.
Gunoaiele tăvălite de ape
se spălau cu frenezie.
Până și gunoaiele voiau să se spele.
Le simțeam bucuria când o baltă
mi-a mângâiat tălpile prin pantofii vechi.
Laptele nu venise.
Ne-am așezat cuminți (o, mult prea cuminți)
la coadă dar n-am rezistat.
Era mult prea frig.
Câinii cartierului începuseră să latre,
bezna era tot mai groasă, n-aveam mănuși.
Țipenie-de-om zăcea lat la intrarea în casă.
Pană-de-curent și el, cu pană-de-gaz,
prin cotloane, la bârfă.
Frig, foarte frig,
frig și gheață, greață.
Un copil orfan m-a întrebat într-o seară
pe drumul scurt dintre școală și casă
dacă este greu să ajungi scriitor.
Un ochi de câine bătut
i-a răspuns altui ochi de câine bătut
să privească mai bine în jur
până când o să învețe să muște
să-și îndrepte gâtlejul și sufletul când
stelele sus
moartea aproape

Mircea Pavelescu - Scriitori și Scriitori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt scriitori de stiluri variate / Ce se deosebesc destul de clar: / Unii gândesc ... →

Charles Bukowski - Deci Vrei Să Fii Scriitor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deci vrei să fii scriitor.
Dacă nu vine arzător din tine
atunci, orice ar fi,
nu o face.
Dacă nu vine pur și simplu din
inima și din mintea și din gura
și din interiorul tău,
nu o face.
Dacă trebuie să stai ore întregi
holbându-te la ecranul calculatorului
sau cocoșat peste
mașina de scris
căutând cuvintele potrivite,
atunci n-o face.
Dacă o faci pentru bani sau
faimă,
n-o face.
Dacă o faci pentru că vrei
femei în pat,
n-o face.
Dacă trebuie să pierzi ore
rescriind și rescriind la ea,
atunci n-o face.
Dacă-i greu numai să te gândești la ea,
n-o face.
Dacă încerci să scrii precum altcineva,
n-o face.
Dacă trebuie să aștepți să iasă din tine,
atunci așteaptă răbdător.
Dacă nu iese din tine,
atunci fă altceva.
Dacă întâi trebuie s-o citești neveste-tii
sau prietenei tale sau prietenului tău
sau părinților tăi sau oricui altcuiva,
nu ești pregătit.
Nu fi ca mulți alți scriitori,
nu fi ca multe alte mii de
oameni ce se autointitulează scriitori,
nu fi mohorât și plictisitor și
pretențios, nu fi consumat de dragoste de sine.
Bibliotecile lumii
s-au săturat
de cei ca tine.
Dacă nu vine din
sufletul tău precum o rachetă,
dacă n-ai înnebuni sau
te-ai sinucide sau ai ucide
dacă n-ai scrie,
n-o face.
Dacă soarele din tine
nu-ți arde interiorul,
n-o face.
Când a venit cu adevărat timpul,
și dacă ai fost ales,
se va întâmpla de la
sine și se va întâmpla
până când mori sau moare-n tine.
Nu există nicio altă cale.
Și n-a existat niciodată o altă cale.

Chimie - Zăpezi pe Copaci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când ești mic toți ăia mari
Te iau la 13-14 scriu de la 15 câte 16
Ca să îți facă capu’ vraiște
Și păream genu’ de ciutan ciudat
Floarea care crește din asfalt
Sunt diamantul prelucrat
Alintat și acceptat poate fii încă
Sunt amuzant dar jumătate întunecat
Că totul tre’ echilibrat
Și nepăsător leneș, delăsător
Totul e bairam copil aerian
Mă întind pe nori zâmbesc
La învățător clarvăzători
Care se simt datori
Să îmi spună că nu o să ajung nimic
Nu ai niciun viitor
Dar nu înțeleg locul meu sub reflector
Să mor și tot ce mi-am dorit vro-dată
A fost să ajung un scriitor
Că ei stau cu ochii pe vizor
Lipiții de televizor schimbă canalele
Dezor până în zori
Las aerul curat să îmi intre-n nări
Și pormă mă plimb prin mări și țări
Și îi iau peste picior ca scoicile
Când mă întorc la țărm.

Radu D Rosetti - Unui Scriitor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cât fi-va patria română / Ziceai când începuși să scrii, / Volumul meu o să ... →

Gheorghe Tomozei - Nu Sunt Doar Cel Mai Mare Poet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu sunt doar cel mai mare poet
Al acestor cuvinte: sunt singurul.
Eu le nasc și le mor,
Sunt
Ultimul
Lor scriitor.
Am urcat Everestul
Sprijinit într-un baston
Alb!

Omu Gnom Si Dj Undoo - Unu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa I:
N-a vrut să fie-n veci primu’
În casa aia mică, își făcea în beci plinu’
Îi era din ’90 filmu’
Și era bun în ce făcea, cum era pe scratch Limun…
Ai lui erau deja pensionați
Și faktu’ că nu muncea îi făcea tensionați
Mereu certuri,
Ce greu le-nduri…
Facturi, întreținere
Obiectiv de obiectat pentru ținte tinere…
El simte zilele ani
Și-i dificil edificiu’
Când nu aduc filele bani
Că tre’ să le scrie, și se pricepe la cuvinte, talent grav
Dac-ar face-o, ar fi bine scris ca un caligraf
Da’ n-o face, și gologanii nu-s
Și-ajunge să se simtă-n propria casă intrus…
Tre’ să facă ceva mâine
Altfel în viitoru’ apropiat
O să se trezească fără pâine
Și scriitor atrofiat!

Refren X2:
TU! Dacă ai o pasiune
Imaginează-ți viața ca pe-o mare misiune…
TU! Trebuie să ai viziune
Și să pui pasiune
Dacă ai o pasiune!

Strofa II:
Partea a doua ne găsește: personaju’ principal
Cu ochii vineți, nasu’ spart la Urgența Municipal
Poliția așteaptă afară medicii să-l coasă
Ca apoi, la secție, de indicii să-l descoasă…
Se pare c-a fost implicat în ceva tâlhărie
Și când să plece, mașina a cedat… Ce porcărie!
Cine mai era cu el, a fugit oricum
El totuși ceva a încasat: nu pumni de bani, doar pumni…
Era o brigadă, tripați toți ca Rambo
Gata să ia prada din stradă, bogați la Bamboo
Numai c-acolo se umflă, ca la Macao
Puținii au ceva bani, alții mulți doar se prefac că au…
Dac-asta e viața lui
Nu doare nimic mai mult ca oglinda din fața lui…
Tre’ să facă ceva mâine
Altfel în viitoru’ apropiat
O să se trezească fără pâine
Și scriitor atrofiat!

Refren X2

Strofa III:
Au trecut ceva ani buni, și nu prea
Da-dea tare, nu se oprea ca Oprea
Coloane de clienți, da’ era deștept
Nu dădea dacă nu te cunoștea, sau nu erai măcar recomandat direct…
Avea de toate, de la ciuperci la amfetamine
Și mai băga și din ele-n el, zici că lua vitamine…
Acum îi era bine, avea un alt talent
Da’ prăjeala te vrăjește, și nu mai ești atent!
L-au prins la un festival estival
A trebuit să toarne tot, da’ nu a fost un gest în van
După o sută de nume bune, i-au închis dosaru’
Foarte bine, c-avea la el mai multe pastile decât dispensaru’!
Ora încă nu e așa târzie
Acum simte că se vindecă doar atunci când scrie
Obosit de parcă ar fi pierdut sânge mult
Și poate trebuia să fi făcut asta de la început….

Refren X2

« Trezește-te! »

Leo Butnaru - Iluzia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Unii scriitori sunt naivi
spunând că multe lucruri,
unele subtilități
cititorul le va găsi în sub-
texte… – Iluzie absolut neîndreptățită!.
De unde să se citească sub-
textele
odată ce astăzi tot mai puțin sunt citite textele?..

Ion Minulescu - Quiproquo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Azi nu-ți spun decât că te iubesc…
Dar cât timp te voi iubi nu știu –
Mâine, noul meu roman pe care-l scriu
Poate nu voi mai fi dornic să-l sfârșesc…
Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,
Marea bucurie de-a mă ști iubit
Va lungi romanul meu la infinit
Numai dacă tu mi-l vei citi la fel cu mine…
Dar tu, vai!..
Nu-mi vei citi decât o filă –
Prima filă –
Fila cu-al tău nume,
Care va produce oarecare vâlvă-n lume,
Ca o nouă prorocire de Sibilă…
Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,
Până ce, -ntr-o bună zi,
Eroina din romanul meu va-nnebuni –
Și cuminte voi rămâne numai eu!..
Iată!..
Eu ți-am spus tot ce gândesc..
Dar tu, dacă crezi că știi ceva mai mult,
Spune-mi tot ce știi –
Că eu te-ascult..
Poate-mi voi sfârși romanul,
Fără să te mai iubesc!…