Refren: Cei ce încalcă legile, fac chiar mâine altele,
Fac orice să te supui
Trup și suflet Sistemului!

Vad pași urcând spre abstinență,
Frumoase brațe, împreunate, înțepate adânc.
Lingăii, hoții, fac acte de clemență,
Mai poți privi spre cer
Din când în când.
Din sincer, mai pervers,
Din zi în zi mai sărac,
Idealuri cu rădăcini mult prea adânci
Din suflet, ți s-au șters.

Ma ia plânsu’ când văd ce-am ajuns
Un sfert din puști sunt flămânzi și sar prânzu’
Ma ia plânsu’ când aud c-abuzuri de genu’
Vin chiar mai des ca autobuzu'[x2].

Umili sunt cei din țară doar în sticle-și țin tăria
Sinistrați iarna în plaurul de pe brațul Chilia
Plătitori docili de taxe, surmenați de supramuncă
Supradoza de umilință oare când o să ne-ajungă
Cât demonul mândriei va putea să ne-mpungă
Investit de noi cu sporul, cântărit numai în pungă
Doar la casă și la SUV și agitând șampanie-n club
Că nu ne pasă de acea zi când garanția expiră
Sub pământ și pe cuvânt că cei ce se sting parcă prea curând
De fapt pleacă-ntr-un loc mai bun, eliberând pe rând
Poziția de umili slujitori pentru că rămân tăcuți
Sunt mulți dar într-o lume oarbă, n-au fost văzuți
Când aurul lucește prea puternic și arginții curg
Numai martirii poartă amintiri cum au fost arși pe rug
Pe 8 noiembrie 1918, cei 45 de moți uciși cu sânge rece
Istoria trece peste noi brutală
Și nu-i judecător decât în cer, Cel ce alege și separă
Sfinți de președinți de șefi deșarta fală
Când umilința nu există-n om, o va primi de-afară.

Ma ia plânsu’ când văd ce-am ajuns
Un sfert din puști sunt flămânzi și sar prânzu’
Ma ia plânsu’ când aud c-abuzuri de genu’
Vin chiar mai des ca autobuzu'[x2]

REFREN [Coae].
Scârbiţi de societatea divizată de incultură,
Scârbiţi de lumea condusă predominant de ură,
Scârbiţi de populaţia de o incompetenţă pură,
Scârbiţi de comunitatea c-un caracter de caricatură,
Scârbiţi de promisiuni făcute de lideri de carton,
Scârbiţi de şoarecii care se reped la mall,
Scârbiţi de toate târfele indiferent de s*,
În final vă provocăm să nu vă regăsiţi în context!.

[Liry].
Tineri cu carte cu slove-ndoliate
Şi-au smuls viitorul şi l-au alipit altei
Cărţi, altor etice borne,
C-ale României – zic ei – sunt doar ciorne.
Nulă demnitate! Ce identitate
Se-afirmă prin românii plecaţi în străinătate?
Spiritualitate, drag de normalitate,
De bună-cuviinţă, istoric încercate?!
Ce iniţiativă? Ce îndrăzneală?
Istoria-i mai mult decât ce-ai aflat la şcoală!
Cunoaşte-ţi trecutul, asumă-ţi-l,
Să poţi rămâne demn, nu slugarnic de umil!
Ţara e-n paragină! Trezeşte-te!
Ai lăsat străini acasă, întoarce-te!
Bătrânii nu mai au puterea de-a schimba ceva,
Iar străinii nu pot asimila cultura asta!.
Şcoala Ardeleană, prima strigare!
Paşoptişti, junimişti, a doua chemare!
Generaţia de foc i-a făcut loc
Tinerei generaţii, culturii scop!
Martirii noştri nu cer răzbunare,
Da’ nici ignoranţă, e umilitoare!
Generaţii noi, voi n-aveţi trecut,
Iar asta vă face uşor de corupt!
Nu v-aventuraţi istoric, ci-n imediat,
Exces de consum, nu de zel proiectant.
Te ratezi în fleacuri sau eşti vreun snob pedant,
Blazat, cinic, de neimpresionat?
Eşti omul „cool” care vorbeşte romgleza frecvent,
Zicând că România-i naşpa, te vrei elocvent?!
Spiritual? Doar în schimbul de replici de flirt,
Pretext de decadenţă-ntr-un pub, de fapt un birt!.

REFREN [Coae].
Scârbiţi de societatea divizată de incultură,
Scârbiţi de lumea condusă predominant de ură,
Scârbiţi de populaţia de o incompetenţă pură,
Scârbiţi de comunitatea c-un caracter de caricatură,
Scârbiţi de promisiuni făcute de lideri de carton,
Scârbiţi de şoarecii care se reped la mall,
Scârbiţi de toate târfele indiferent de s*,
În final vă provocăm să nu vă regăsiţi în context!.

III [Nwanda].
Sunt produsul brut al societăţii mele –
Unde oraşele-s mizere, cartierele austere;
Unde răsună manele să se audă pân’ la stele
Şi toţi vor să fie Mutu, ca n-au auzit de Pele.
Sunt cel mai mare ateu, n-am niciun Dumnezeu,
Implicit n-am nici conştiinţă, eu însumi sunt zeu.
Sunt marele om mic, nu cred în nimic,
Cumpăr şi vând fericire în plic.
Am p***o pe hard cu colege de clasă,
Toate-s minore, dar ce mai contează? –
Că toate fumează şi când se fac varză,
Toate sunt curve, toţi le regulează.
Hai să-ţi zic fază: ai mei erau ilegali non stop.
Da’ io-s perfect legal, am un spice shop la bloc.
Viaţa mea e un joc, trăiesc la întâmplare.
Ignor valorile tale, că eu n-am nicio valoare.
Munca-i pentru sclavi, deci nu-i văd rostul.
La fel şi şcoala: e pentru proşti, iar eu nu-s prostu’
Care să creadă c-atât cât trăieşte învaţă;
Ştiu exact cât trebuie, să mă descurc în viaţă.
Matematica – deja ştiu să număr banii;
Limbi străine – am dicţionare, vorbesc ca britanii;
Vocabular – ce-mi trebuie mie, coane?
Că pe net folosesc numai emoticoane.
Şi ştiu şi să scriu, dar sincer să fiu..
De strofa asta am aflat cam târziu.
Şi n-am avut nici timp, şi mi-a fost lene.. (zău!)
Şi atunci l-am pus p-ăsta s-o scrie în locu’ meu.

Refren X2 (Jurjak) :
Oameni mulți
Pe bulevard
Pași mărunți
Unde nu cad
Cetățeni pe trotuare
Marionete în reluare.

Nwanda:
Asta-i o lume de păpuși cu sfori (da, da…)
Umblu cu tenișii pe asfalt și cu căștile-n nori
Port ochelari de soare să văd lumea-n culori
Fug de rutină
Realitatea-i de vină
Imagini distorsionate trec de lentilă
Mă înțeapă-n pupilă
Se imprimă-n retină
Le port cu mine peste tot pe unde merg
Tatuaje vizuale care nu se mai șterg
Înțeleg: în mediu’ vitreg, unde ca să răzbești
Tre’ să plătești
Ca să știi cine ești…
Nu tu alegi să te trezești
În acest film cu personaje nefirești
Ca-n povești
Cu lupi hămesiți, pregătiți să te spintece
Zombi pe stradă, dar cine să-i vindece?
Sclavi supuși, castrați de personalitate
Sălbatici fără legi, care bântuie-n noapte
Asta nu-i câmp cu flori, e câmp de bătaie
Unde soldați nu luptă, dar poartă războaie
Valar morghulis, nu există scăpare
Chiar și cel mai simpatic moare!.

Refren X2

Strofa I (Underman):
Ascultă,
Azi c-un pas
Cum parcurg
Secunde ce curg
Unde seci în plus, nu le mai simt demult
Rost nu-i să fug prin decorul lor color
Sunt culori
De flori
Ce-ascund de fapt monștri inodori
Împroșcă spectatori
Cu fiori
Ce-i țin departe de voi
Printre noi
Dar nu și-ntre noi foi
Când ambele tabere stau sprijinite de hârtii
Fetița cu chibrituri face jocuri, acum știi
Acustic vii
Și când acuzații-s vii
Maturii devin jocuri de copii
Matură propriile mărturii
Înecați în neputință
Faliți, depresivi, prizonieri în propria sentință
Încurajați slab, le vezi în locuri publice
Nu crezi când n-are cine să le publice
Deși-s destul de pudice
Constant acel consacrat
Să se rotească
Înduri structuri
Și duri înfipți
Meniți să nu-l oprească
Firimituri pentru trupuri
Trucuri în discursuri
Și scursuri pe parcursuri..
Așa stau lucrurile!.

Strofa II (AFO):
E timpul să vă anulați destinele
E timpul să vedeți doar binele
Până nu vă cedează intestinele
Ca salariul la-ntreținere!
Cât suntem tineri e
Momentul să ne-alegem singuri numai zile libere!
E timpul s-avem zile libere
Dați-ai tu limbi cu vipere!
Eu nu halesc tipele!
Cu obiceiuri simple, bre
Și sincere..
Eu sunt hiper, gen,
De când tata meu lucra la IPL!
În genere
Nu sunt vreun ginere
Să-mi umplu penele
Cu tinere
Fără reținere..
Prefer
Două gemene
Cu genele
Degenerate, ca să ne sugă venele..
Ca așa stau schemele!.

Refren (AFO).

Strofa III (Subsemnatu):
Globul
E locul
Banul e drogul
Vânezi și faci focul
Asta e scopul
Iei microbul
Alergi ca neghiobul
Să spargi topul
Dar te mănâncă corbul!
Cine-i păpușarul șef ce conduce hora,
Modificând în secret fauna și flora?
Stă p-o insulă și petrece cu Pandora
De se-alege praful ca-n Sodoma și Gomora!!
Suntem sclavi pe plantație!
Scap când îmi hrănesc sinapsele
Cu toate droagele
Nu-mi plac acele
Dau în microfon până-mi rup toracele
Nu sunt în toate doagele
Îți dau cu pace, bre!
Nu ține-n
Ține
Frustrarea, că te ucide
Cu zile..
Termini legat de patul de spital, iei pastile
În ziua de azi
Tot ce-i fals
Sună bine,
Unde femele își bat joc de respectul de sine!!!