sclava

M-a rugat o sclavă-aseară,Stranie ca o nălucă,Să-i dau voie să se ducă,Să se ducă, să se ducă..N-ar fi vrut nimic să ceară,Însă gându-i aprinseseNostalgii, ei neînţelese,Neînţelese, neînţelese..Faţa ei de albă cearăEra-ntreagă o tăcere,Spusă sieşi în durere,În durere, în durere..Am lăsat-o. Era varăŞi-n adâncul ei cântaseNoaptea-n stive de mătase,De mătase, de mătase..Umbra ei prin noapte, clară,A … Citește mai mult