scaune – Versuri.pro

Marin Sorescu - Developare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Azi am fotografiat numai copaci,
Zece, o sută, o mie.
Îi voi developa la noapte,
Când sufletul va fi o cameră obscură. Apoi îi voi clasifica:
După frunze, după cercuri, după umbra lor.
O, ce ușor
Copacii intră unul într-altul!
Iată, nu mi-a rămas decât unul.
Pe-acesta îl voi fotografia din nou
Și voi observa cu spaimă
Că seamănă cu mine.
Ieri am fotografiat numai pietre.
Și piatra de la sfârșit
Semăna cu mine.
Alaltăieri – scaune –
Și cel care-a rămas
Semăna cu mine.
Toate lucrurile seamănă îngrozitor
Cu mine..
Mi-e frică.

Marin Sorescu - Capriciu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În fiecare seară
Strâng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Şi le citesc versuri.
Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Dacă ştii cum să le aşezi.
De aceea
Eu mă emoţionez,
Şi timp de câteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.
Întâlnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.
În orice caz,
Înseamnă că fiecare
Ne-am făcut datoria,
Şi putem merge
Mai departe.

Jan Lulu Stern - Gânduri Pentru Un Scaun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

20 decembrie 1979.
Un scaun, nu mai mult, dar câtă viață,
Câtă mișcare el vede-n jurul lui
Și bucurii, și lacrimi pe față,
Dar mut, el nu le spune nimănui.
El m-a văzut la începutul vieții
Cercând să îl dobor, neputincios,
Voind să fiu la fel cu călăreții
Călare, sus pe calul lor focos.
Și mai târziu, șezând pe el alene,
Cu gândul dus departe către ea,
El m-a văzut și ține minte bine
De câte ori am plâns durerea mea,
Sau fericit, zvâcnind mereu din scaun,
Pândind venirea ei după perdea,
Când apărea, săream la ușa ca un
Copil voios ce-a căpătat ce vrea.
Dar timpul trece, dragul meu prieten,
Nici tu, nici eu nu mai suntem ce-am fost.
Tu gemi ușor când doar m-ating de tine,
Eu plâng văzându-mi viața fără rost.

Grigore Vieru - Motiv Clasic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trei scaune în casă am;
Un scaun pentru oaspeți
Primind cu drag vechi musafiri
Și musafiri mai proaspeți.
Celălalt așteaptă la mijloc
Pe dulcii mei prieteni,
Hai, lasă-te în el, om bun,
Ca pasărea pe cetini.
Al treilea scaun e menit
Singurătății mele,
În el stăpânul casei stă
La ceas târziu de stele.
Iar uneori și doamna sa
Cu tâmplă ninsorie,
Iar uneori și doamna sa
Numită poezie.
Iar uneori și maica lui
Venită din uitare
În vreo duminică sau în
Vreo altă sărbătoare.
Bătu la ușă cineva,
Cu dor bătu, cu jele.
Cu dor mă duc să îi deschid –
Oare care-i dintre ele?…