Eugenio Montale – Scârțaie Roata la Fântână
Scârțâie roata la fântână, apaiese-n lumină, se topește-n ea.Tremură-o amintire în căldare,imaginea în purul cerc surâde.De buze evanescente apropie chipul:se face vechi, devine strâmb trecutul,altuia-i aparține…ah, cum țipăroata, și te-ntoarce adâncimii,viziune, o distanță ne desparte.