Rainer Maria Rilke - Apus de Soare-n Scania

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E parcu-n loc înalt. Ca dintr-o casă
dintr-însul ies, amurgul când se lasă,
și-ajung în seară, -n câmp întins și-n vânt,
același vânt pe care-l simt și norii,
și râul clar; și morile de vânt
atunci când macină domol din zorii
de ziuă până-n asfințit, sub cer.
Unul din lucrurile derizorii, -s
și eu, acum, în mâna lui, sub cer..
Dar oare-i cer?.
E-un luminos albastru
cu nori ce-apar în cete tot mai pure
cu, dedesubt, un alb de alabastru
încercuit de dungi subțiri și sure
în forfotă, acum, pe-un roșu cald,
și peste toate, gloria fără surle
a unui soare-n scapăt – în mișcare
lăuntrică ce-și este reazim sie,
ivind himere, aripi, câte-un fald
și munți înalți, clopotnițe și turle,
‘nainte să luceasc-ntâiul astru –
și, din senin, o poartă-n zări, pe care
poate că numai pasărea o știe.

Rainer Maria Rilke - Amurg în Scania

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Parcul e sus. Ca dintr-un foișor,
din umbra lui acuma mă cobor
și ies în șes și în amurg și-n vânt,
același vânt pe care-l simt și norii,
apele limpezi și aripa morii
ce-n zarea cerului se învârtește.
Acuma sunt și eu un lucru-n mâna lui,
din toate-aceste ceruri cel mai mărunt. – Privește:
Acesta e un singur cer?
O limpede, albastră nesfârșire
pe care-aleargă nouri străvezii,
și-ngrămădiri de alb din când în când,
și-n zare tonu-acela cenușiu, subțire,
pe fondul roz al serii ondulând,
și peste toate calma strălucire
a soarelui care apune.
Stranie alcătuire
în sine zbuciumată și sprijinită-n sine,
cu aripi uriașe și chipuri și cortine,
și munți în fața celor dintâi stele,
și-o poartă-n depărtări adânci,
pe unde doar păsările dacă pot pătrunde.

scania – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Apus de Soare-n Scania

Rainer Maria Rilke - Amurg în Scania