Aleksandr Blok – Cei Sătui
Amarul meu demult îl știe:Când visele fragede-nfloreau,Tânjeau trăind ca o momâieȘi albe flori mototoleau.Și-n timp ce la ospețe, baluri,Stau doamne mari cu părul nins,Peste faianțe și cristaluriLumini electrice s-au stins.Și pare chipul lui de ceară,Ard lumânările pesmet,În ceață mintea se-nfășoarăȘi vorba sună-n pergament.Și în mânia lor deșartăTânjesc cu pântec ghiftuit:Covata doar de mult li-i spartă,Și-i … Citește mai mult