Daniel Vişan-Dimitriu – Sărutul de la Miezul Nopții
E toamnă, e târziu și plouă-ntr-unaPe frunzele-amorțite și pe gânduriCe nu mai pot să zboare, căci fortunaLe-a încuiat în necitite rânduri. Așteaptă-nfrigurate și mai sperăCa lacătul pecetluit de-o vrajăSă ruginească-n trista atmosferăSau să își uite rolul său de mreajă. Și-atunci, când vor putea din nou să zboareSpre zări albastre, calde și senine,Vor căpăta și aripi … Citește mai mult