sarmizegetusa – Versuri.pro

Subsemnatu feat Omu Gnom - La Rădăcini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Subsemnatu:
E timpu’ să ne-ntoarcem la rădăcini
Să nu mai umblăm creanga prin vecini
Să spunem ce simțim,
Ce iubim cu-adevărat
Să nu uităm de unde venim
Ce misiuni avem de fapt
Ne cheamă străbunii, n-auzi natura?
Noi stăm pitiți în orașe, ne plătim factura
Asta-i miezu’, asta-i baza
Trebuie s-adunăm oastea
La Sarmizegetusa
S-apărăm gazda!
Zi, lie ciocârlie
Acum una, de bucurie
Că vin frățiorii acasă
Plecați în călătorie
Ca la Rovine, în câmpie
Îi lovim în temelie
Fără frică, unu’ rupe-o mie
Dacu-i frate cu pădurea, respectă legea pământului
Mută munți și ape, prin puterea gândului
În gene avem istorie-n stare latentă, super-putere
Am dat lupte grele
Cu forțe grele
Din lumi paralele!
Am stat pe-un picior de plai
Pe-o gură de rai
Ne-am mutat la blocuri
Cu metrouri și tramvai…
Degeaba negi
Ce nu-nțelegi
Scrie și-n ADN ce hram purtăm din Bucegi
Regi, pe aici nu poți să treci!
Virtuos ca Enescu la arcuș,
Precum coloana lui Brâncuși
Spre infinit, tot mai sus,
Pozitiv ca plus
De la răsărit la apus
Pentru toată țara, pace și respect, am spus!.
Omu Gnom:
Eu lupt ca Gandhi, fără luptă, cu lupa pe informații
Hai tot fac și la alții
Suntem soldați, cu un regiment
Beton, ca de ciment
Mereu vigilenți
Așa că ai grijă să nu ți-o iei pe coajă!
Codru’ ne e frate, suntem fiare vechi neprețuite, dar cu o vrajă
Cumva confundați, trucați,
De științe aruncați
La fiere vechi, cu venin
Dezinformați de imn
Suspendați, cretini
Concentrați în timp
Denigrați de mici
De primate și emit senin
Deprimate, se mint…
Motoru’ Daciei merge cu iubire și pace
Înmatriculată ager
Cu tăblițele de la Tărtăria ignorate
Porcăria porcilor…
Lasă Wikipedia hoților!
Lasă media, c-aici persistă o frică de schimbare
Cu argumente hilare
Cu tente vulgare
Și fente morale
Ca rezultatele la medicamente-n așa-zise spitale…
Scoatem materiale
Cu stofe elementare
Aici, acum, da’ mai ai răbdare…
Din Subcarpați pan’ la orice petic de pământ
Viitoru’ sună bine, crede-mă pe cuvânt!.
Subsemnatu:
Asta-i țara sfântă, aici e armonie
Vor să ne-ngroape-n uitare și datorie
Interese de afară murdăresc tot graful dat
Conducători conduc din umbră cu șampanie și frac…
Drapelu’ pe steag se ridică tot mai sus
Ne luăm pământul ce odată ni s-a smuls
Avem frați de sânge, în lume alungați
Păcăliți de vraja c-o să ajungă poate bogați…
E un fals mit,
Menit să țină despărțit
De familie, de casă, și de locu’ potrivit
Ne-au ars istoria,
Ne-au îngropat gloria
La modu’ critic
În fiecare lider politic
Chiar dacă ne cumpără pământul, nu suntem morți
Ne ținem tari ca sfinxu’, chiar și iarna cărunți
Drumul pe care îl avem e să le dăm moarte
Că din bucata noastră, prea mulți își taie parte!

Iulian Vesper - Plecare Cu Mine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu, Ziraxis, mai mare peste anarți,
Am luptat șase ani cu romanii. Aveam lângă noi
Munții. Ei, Roma, legiunile de fier, berbecii,
Catapultele, dar mai presus, neteama
De moarte și o voință de a învinge, grozavă.
Am luptat bine cu toții, dar ne-au bătut.
M-au prins: am stat sclav, am fugit!
Am colindat lumea, și m-am întors.
Jumătate din neamul meu pierise,
Alții se ascunseră în munți. M-am înfățișat
Marelui guvernator, și el mi-a îngăduit
Să mă întorc cu oamenii mei în străvechiul
Pământ de la Arcodabara. Mi-au dat
Înscris o tabelă; Eu mă grăbeam să plec;
Nu-i puteam suferi pe acești îngâmfați;
Strălucirea lor mă orbea;
Vroiam să mă știu între-ai noștri.
M-a poftit la despărțire Scaurianus, să vin
Cu ai mei la inaugurarea cetății lor din munți,
lângă Sarmizegetusa noastră, și nu m-am dus.

Vasile Copilu-Cheatră - Ofranda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Privește la țara asta de miere, vecine,
De-ți place, poftește în casă la mine.
Am pită și clisă și vin cu ocaua,
Grasă de Târnave, Cotnar cum e roua
Și am, mai am ce n-are oricine,
O inimă cât Carpații în mine.
De-aceea ascultă-mă bine, vecine,
De intri-n ogradă cu cerul la cot,
Până și inima asta din piept, pentru tine, o scot,
Și ți-o pun pe masă, dreaptă mărturie,
Că știu omeni, omul de omenie.
Și-ți mai pun pe masă, să-ți fie de potcă,
Ambră câtă vrei, lăptișor de matcă,
Stupina întreagă, dacă așa-ți place,
Tu să nu-mi duci grija, ci să fii pe pace,
Am de unde, să te ospețesc,
Că-i darnic pământul acesta românesc.
Dar ascultă-mă bine, vecine,
De intri-i cu gânduri piezișe în casă la mine,
Mai bine strânge-ți iute toate catrafusele,
Și pleacă, nu mai privi înapoi, ca toate ciufusele,
Aleargă până la marginea pământului,
Până unde ajung numai aripile vântului
Și-ntreabă-ți strămoșii, hoarde de năzăriri cotropitoare,
Cum le-a fugit pământul de sub picioare
Și-ți vor spune deschis
Că ne-au bătut uneori, dar niciodată nu ne-au învins.
Când n-a mai fost modru să-i aruncăm înapoi,
Când veneau peste noi,
Cu piepturi deschise, cu țestele sparte,
Săltat-am de-a valma în moarte,
Din munte în munte, din codru în codru,
Cât ne-a fost modru.
Dar glia asta ne-a fost leagăn și mormânt,
De-aceea fiecare miez din ea ne-i sfânt
Și pentru ea ne batem și cu Dumnezeu,
Cum ne-am bătut de două mii de ani, mereu.
Așa că, prietene dragă și scumpe vecine,
Ia seama și-ascultă la mine, ascultă-mă bine:
Fruntea asta română,
Peste țarinile dintre râuri stăpână,
Nimeni n-a călcat-o încă în noroi
Și milioanele de Decebali sunt gata oricând
Să lupte pentru Sarmizegetuzele din noi.