Versuri corectate și adnotate
Îți sunt dac-pandur, din plaiul cel dur,la mine-n arteră, Dacia-mi e sferă,mi-e foton și-azur, mi-este cerul pur,mi-e lumea de speră lumina de-o eră,mi-e soarele sur – îți sunt Dac-Pandur. Soarelui din soc, de-andezit îi sunt scoc:cerească supapă, Sarmis tot mi-adapă –rege-i costoboc de sfânt poloboc,balanță-i la Apă, nu-i romanic papă :soare mi-i pe scoc, andezit … Citește mai mult
[I].O candelă subțire sub bolta cea înaltă,Lumină peste regii cei dacici laolaltă,Cari tăiați în marmur cu steme și hlamideSe înșirau în sală sub negrele firide,Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperitC-un negru văl de jale, căci Sarmis a murit.Iar chipu-i cel din urmă în lungul șir de regiSub vălu-i ca pe-o umbră, abia îl înțelegi.Deodată … Citește mai mult
Mijește orizontul cu raze depărtate,Iar marea-n mii de valuri a ei singurătateSpre zarea-i luminoasă pornește să-și uneascăEterna-i neodihnă cu liniștea cerească.Natura doarme dusă, tăriile în pace.Din limpedea-nălțime pe-alocuri se disfaceO stea, apoi iar una; pe ape diafaneÎși limpezesc în tremur pe rând a lor icoane.Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă,Se pare cum că noaptea minunea … Citește mai mult