Nicolae Labiș – Sarea Pământului
(Schiță de poem).1. Omule neliniștit, uriaș zugrăvitCu genele întunericului în adâncul pământului,Omule, cu umerii tăi de granitȘi cu inima ta care bubuie necontenit,Am să-mi măsor puterea cuvântului.Din fund, de sub munte, pătrunde oriunde,Prin orci, prin cărbune, prin fier,Dreapta-ți privire săgetând viitorulȘi cele mai nalte înalturi de cer.Dragostea ta concentrată de omÎși înseamnă petalele fragede-ale gurii,Palmele … Citește mai mult