sanatate mentala – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Sinucigașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cumul de strigăte, în timp neauzite,
De suferințe fără de ieșire
În talazul minții, diabolic în iuțire
Cu prăvăliri haotice-n simțiri zdrobite.
E lipsă de suport de ambient,
Cu rezultat fatal în consecințe
Și false rezolvări de suferințe..
Sfârșit, prin anacronic accident.
E lipsa crasă de comunicare
-Ce ar spăla reziduuri de eșec
Păstrate-n sumbra capă de „eveque”-
Pe-ascuns exorcizată-n condamnare.
Vina-i a celui ce nu moare,
Ce este partener, amic, părinte;
Indiferentul făr’ de har, ce minte..
Ei niciodată nu au vină de-ntâmplare!?.
Trăim printre conștiințe-n deficit,
În egoism ne exersăm demonul.
Suntem absenți la lecția când „omul”
Ne este seamăn.. și-l tratăm învinuit.
Sinucigașul este-o ultimă strigare;
Ecou așteaptă, dintr-o lume strâmbă,
Să-i vie salvator să poată s-o înfrângă..
E-n disperarea-i ultimă.. să nu se mai omoare.

Danez feat Bitza - În Ritmul Ăsta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Groaza e un fel de frică, mai extinsă
Când te culci nopți la rând cu lumina aprinsă,
Când sari din somn cu fruntea prelinsă,
Și ești aproape convins că Satana există.
Și ai vrea să scapi, nu sunt prea multe moduri
Când te văd cu ochii tulburi toți cred că e de la droguri,
Nu suporți să-i mai auzi, le-ai lipi gura cu scotch
Că ei vorbesc de liniște când tu simți că te sufoci.
Ținut pe Diazepam și Fenobarbital,
Poftind la Chivas Regal & Cristal
Fără să colinzi din bar în bar
Când faci naveta din spital în spital.
Ei îți zic să nu îți faci griji că o să treacă
E aceeași placă pe care-o tot freacă
Cu ochii umezi și inima prea seacă,
Ai fi dispus să cauți cea mai rezistentă creangă.
Ref x2
Când ceri mai mult decât oferi
Când ce ți se întâmplă nu-i ce speri
Ziua de azi îți spune, că cea de ieri
În ritmul ăsta n-ajungi nicăieri.
Ura e tot scarbă, scarbă majoră
Când gonești cu 160/h
Să calci pe cineva e o chestie minoră,
Când tu vrei să faci pagube ca-ntr-o Gomoră.
Bagi Vodka cu Xanax, încerci să faci plinu,
Stai pe pat nu se mai oprește chinu
Cu briciul în mână iei în p***a destinu
Și te-ai duce peste t***a să îți iei copilu.
Ai vrea să te oprești da’ nu mai ai frâne
Toți te-ntreabă de ce ești plin de spume
Te apucă dracii chiar și de la glume
Simți că și tu meriți să trăiești clipe bune.
Atâta timp cât știi că poți să dai în față,
Agită-te să iei cât poți mai multe de la viață.
Sincer îți spun, când te văd în oglindă,
Ai o flacără în ochi, nu-i lăsa să ți-o stingă.
Ref x2
Când ceri mai mult decât oferi,
Când ce ți se întâmplă nu-i ce speri
Ziua de azi îți spune, că cea de ieri
În ritmul ăsta n-ajungi nicăieri.

Specii - Marea Depresie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am mai multe probleme ca Pitagora
Suprapuse piramidal, fix ca la Menkaura
Ca la Kefren si Mikerinos.
De la trigonometrie, cosinus – sinus
Si esti pe minus, prăjit pe viață la Linux,
Cu probleme la creier, nasoale la Windows
Curentat neurologic, tremurând și ilogic
Suferind că ai fost un șobolan mistagogic
Viața începe ca dar, dar se termină-n coșmar
Ca să te calmeze, psihiatrii-ți dau Anxiar
Doar că Lorazepamul are ca efect secundar
Depresie puternică cu fond suicidal
M-am luptat în ultimii ani cu sinuciderea
Suferința mea a depășit de mult limita
Benzodiazepinele au făcut multe crime
Te spânzuri de la gânduri, te-arunci de la-nălțime,
În sevraj, intri direct în picaj
Fără dopaj, te transformi în sinucigaș
Nu există antagonic care să te ajute să te lași
Tre’ să reduci din dozaj la miligramaj
„Dili, dili dalilam dalilei”
Înnebunești și când le iei și când nu le mai iei.
Scapi de droguri – praa
Și dai de alte droguri
Doar că dealerii au halate albe și-s doctori
Alergând pe străzile din București versuri. us
Vezi cum faci frate-meu, să nu înnebunești
Să n-ajungi internat, a, pe la Obregia
Doctorii-s reci ca-n Norvegia, îi vrem ca-n Grecia

Marius Feder & Mahia Beldo feat La Familia - Demonii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îmi stau sub piele, îmi stau în casă
Când sunt cu tine, sunt și ei
E ok, sunt doar demonii
Trecutul-i mort și n-am speranță
Că mâine voi scăpa de ei
E ok, sunt doar demonii mei.
De ceva vreme demonii mei m-ajută doar ratații
Nu-mi aud nici mama, nu-mi aud nici frații
Am în jurul meu numai tentații și aberații
Cea mai grea luptă e aia care o duci cu tine
E tot mai greu să desparți răul de bine
Că mă ține e doar familia și Dumnezeu e sus
Că fără pic de echilibru te-ai dus
Cum s-a dus și frate-miu devreme rău
Îl mai zăresc doar în poza asta de pe birou
Demonii l-au aruncat în hău,
Nu știam că doare atât de rău.

Pre-refren:
Cât de bine e, endorfine, cât te ține, și e bine rău
Cât de bine, mâine vine
N-o să fie bine și o să-ncepi din nou’.
Sunt doar demonii..

Oare sunt ei de vină, oare tu, nasol
Nu puteau să ți-o faci doar tu cu mâna lor
Și ție-ți place, conștiința tace
Și totuși în suflet nu e pic de pace
Toată lumea-i high, în toate zilele
Acum nu mai au vieți, ei își trăiesc doar filmele
Își iau pastilele, fumează kilele
Rulează sute ca să își tragă bilele.
Dar binele întârzie să apară
Sau stă mult prea puțin ca nopțile de vară
Speranțele repede îți zboară, asta te doboară
Că demonii îți șoptesc la ureche, viața-i nasoală
Cafea e prea amară când ți-e frig în plină vară
Când mergi cu ei mână de mână, uiți ce te-nconjoară
Ha, ce dramă când ei dansează în jurul tău și râd
Tu îi bagi în seamă..

Pre-refren:
Cât de bine e, endorfine, cât te ține, și e bine rău
Câte de bine, mâine vine
N-o să fie și o să-ncepi din nou
Să îți cauți scuze, scuze, scuze
Să îți cauți scuze, scuze și să faci din nou.

Refren:
Îmi stau sub piele, îmi stau în casă
Când sunt cu tine, sunt și ei
E ok, sunt doar demonii mei
Trecutul e mort și n-am speranță
Că mâine voi scăpa de ei
E ok, sunt doar demonii mei.
Sunt doar demonii..

Cheloo - In Corpore Sano

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doi, nu s-a, s-a f****t creierul, nu s-au f****t căștile
Da, vorbele mele fac valuri ca flegma-n fântână
Fac pariu cu mine că plutesc și tot n-am aere
Sic transit gloria ma-tii, în gâtu’ ma-tii fraiere
Rămân entuziast în câmpul muncii, îți iau în p***a mucii
Nu fac muzică delict, în baie ca eunucii
Dezvolt arta de a sta singur, când sunt înconjurat
Și mă culc în gând cu gânduri care nu încap în cap
Pun capac ideii de a-mi vedea viitorul
Pupând în bot scroafa destinului, am pierdut încet umorul
Lăsați-mă să dorm, promit că mâine dimineața
O să mă scol din pat și o să fac ce n-am făcut o viață
O să pun totul în ordine să fiți mândri de mine
O să îngrop public trecutul huiduit de mulțime
Recunosc că nu mă recunosc de la o zi la alta
Dar sunt mândru că sunt alb și zbor ca șoimu’ de Malta
Sunt modelul ’78 lansat cu eroare de soft
Să vă fac pe plac rămâne în continuare un moft
La minte, sunt prăjit, în nici un caz nu sunt copt
Sunt un pescar cu dinamită, vanez cu-n flak ’88
Repar greșelile prea târziu sau niciodată
Și dau daune morale 0 pentru decedata
Când vorbim de sentimente dau daună totală
Sunt anormal, e normal să nu vreau o viață normală
S-au schimbat actorii la pauză, rulează un alt film
Ne scrie cineva scenariul sau ce p***a mea trăim
Recunosc m-am plictisit să-mping apa la deal
M-am plictisit așa de tare, c-o să mă urc pe val
Îmi place drumul neumblat, îl caut știu că există
Tu cauți locul potrivit, timid, exact ca o p***a
Împinge-mă de la spate să fac ce nu vreau să fac
Și o să fac exact opusul a tot ce-ai calculat
Uite, nu mă opresc ce straniu, încă gândesc
Practic sărutu’ danez prea des să mă fac înțeles
Copii vă rog frumos să veniți la concerte
Să cântăm despre broscuțe, vulpi și egrete
Împreună batem din palme și mergem la nani
Și-i mulțumim lu’ mami după ce i-am luat banii
Sar din trip în trip, tiptil mă bag în față
N-am găsit lângă altar conduita de viață
E mai ușor să crezi în Dumnezeu decât în tine
De-aia toți îl pupă în p***a când le merge bine
Da-ne doamne hrană pentru suflet când ne este foame
Sau alcool, iarba și droguri, bani și panarame
Da-ne muguri, da-ne dublu distilat de struguri
Da-ne multe cuie de coșciug ca să fim siguri
Da-ne încă o zi departe, departe de lume
Da-ne voie să ne rupem și să nu dăm nume
Ai geamu’ spart, n-ai frâne și te lingi cu o minoră
Când rulezi bară la bară cu 4 la oră
Lumea se uită lung și salivează ipocrit
Da-mi un SMS și zi-mi cum e, cred c-ai murit
Aș da la pedale doar dacă mi-ar mai crește p***a
Și cu toate astea crede-mă iubesc natura
Ai o părere proastă despre mine și ești mulțumit
Sunt mulțumit și eu la rândul meu, te-ai apucat de gândit?
Mă înțelegi de când vorbesc fluent limba chineză?
Suge-mi p***a și fa-o să pară grevă japoneză

Recro - Povestea Unui Șobolan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă ridic din canapeaua de care-s de mult lipită,
Trec prin rânduri de gunoaie, mint că io nu fac risipă.
Mă-mpiedic pe hol, alte sticle-mi stau în cale,
Nu te speria, s-au scurs deja, toate goale.
Miroase ca și cum am corpuri la dezintegrare,
Mucegai pe toți pereții, zi-mi tu cine e în stare
Să intre aici la mine, să stea nu doar 5 minute
Și când pleacă să nu mintă c-ar fi stat de fapt mai multe.
Auzi, io cu toate astea-n cap îți deschid ușa,
Știi, nu te-am chemat vreodată, uite ce insistă căpușa.
Ai pătruns în spațiul meu, acum ce facem?
Ne prefacem că ne placem să putem să ne dezbrăcăm?
Merge o dată, de două, trei,
Văd că-ți faci din treaba asta un mare obicei.
Te prefaci că mă-nțelegi și că nu vrei să mă judeci,
Pân’ te aprind cu o vorbă crudă și-ncepi fraza cu un ‘deci…
N-ai vrut să-mi faci condiții să ne simțim și noi bine’,
Ți-am zis de mii de ori că mintea mea-i doar să dezbine.
Inculpată de mii de ori că-s leneșă, jegoasă,
Au renunțat la urmărire că oricum nu le pasă.
Au vrut the upper hand fără să știe că la mine
Puterea nu există și de-o au o să-i termine.
Nu mă scuz pentru ce sunt, da’ văd că trebuie să repet,
Am creieru’ f***t și orice fac n-o să-l îndrept.
Întreabă-mi specialiștii de ce arată casa așa,
Toți o să răspundă: se reflectă mintea mea.
Și ce-i acolo? N-am cuvinte, mi s-a zis să pun în pagini,
Să supraveghez atent, poate există niște margini.
Da’ la cum stă treaba acum, peste un rău apare altu’,
Îl bag p-ăla mai vechi sub pres, s-a făcut înalt cât bradu’.
Hai să-ncepem cu-nceputu’ atunci când înghițeam cuvinte,
Mă-necam cu ele și oglinda-mi zicea ‘minte’.
Nu mai exagera, falsezi, se ved’ de la-o poștă,
Ce-ncerci să obții, da’ ne de la boală o mostră.
Văd că tremuri și deschizi maxilaru’ doar la bere,
Te ridici prea des și pleci, nu stai prea mult într-o încăpere.
Urli, te zbați, deși nu există amenințare,
Fugi de oameni pe stradă ca și cum vor să te omoare.
Ești ținta tuturor, s-au aliat să te doboare,
În final n-au nicio treabă, cazi singură din picioare.
Se adună pe la colțuri și-i auzi cum își fac planu’,
Bounty pe capu’ tău și normal că vor toți banu’.
Cel mai frica mi-e într-un split să nu fac rău cuiva,
Că-s momente pierd controlu’, Domnu’ știe ce-o urma.
Nu mă apropii de oameni, mai safe pentru toată lumea,
Poate chiar exagerez și mintea doar îmi glumea.
Să nu crezi că-mi place aici și rămân de bunăvoie,
Am încercat orice metodă, nu rezistă una la ploi, e…
Au făcut experimente să vadă ce tratamente
Ar funcționa-n prăjeala mea fără pic de avertismente.
Că n-am șanse să mai fiu un om întreg vreodată,
Tre’ să-mi ia orice simțire ca să fiu mai calculată,
Că nu pot să controlez natural nicio emoție,
Am șanse-n orice moment să-ncep să vorbesc cu morți, e…
Atât timp de când tot vă mint că-s mult mai bine,
Dac-aude unu’ din voi, ascultă aici, reține:
Îi o glumă totu’, nu mă lua-n serios,
Îmi place viața și continui să mă port frumos.
Nu vă văd pe toți în scânduri, vă iubesc și-așa-n viață,
Simplu’ fapt că respirați, promit, nu-mi face greață.

Pietunu' Şi Batique - Pacientul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mai trece o noapte și pân’ la ziuă sper să fii ok,
Cu gânduri, cu rânduri și ciudatele mele idei
Pe-alei pe care intri vrei-nu-vrei tot prin vii
Doar în sus și cerul parcă se-nchide sub ochii mei.
Îți dau de veste că-s amestecate stări și starea
Mea se agravează de când am terminat școala,
C-observ tot mai multe, multe mă țin treaz
În cameră să intre cine se simte viteaz
Că-s nervos, azi am mers pe jos ore-ntregi
Unii îmi arătau pe unde să calc, să nu-ncalc legi
Pașii devin enervanți că la fiecare pas
M-nvață să fiu fals și nu pot tu-nțelegi
Că m-ai prins în crizele de isterie,
Mi-ai zis că nu-i nimic, dacă nu-i nimic lasă o să fie
Sperențele-s degeaba pentru mine, ți-am zis și-atunci
Îți zic și-acum că nu va fi bine
Și-ți zic asta până pot să judec,
Pierdut în proces și judecătorul nu m-aude
Reprize scurte-n lupte pierdute cu brute
Plătite să mă lovească nu să m-asculte
Și nu știu cum să mai fac
Că-n condei nu mai am bază că știe să zică ce știa ieri
Aștept răspunsul tău, tre’ să-nchei
Că-i ora trei și se-aud chei, se-aud gay
Din nou la ușa mea de fier.
Refren: X2
Nu-mi las, mintea adormită mai fac un pas
Coridorul-i rece e zece pe ceas
Gândurile nu mai pot prinde glas
Că m-am retras singur ca să nu-mi las..
Îmi pare rău s-aud că starea ta se tot agravează
Încearcă ieși în lume, vorbește, socializează
Gândește-te la ce contează și găsește-ți scopul
De-atâția ani luptăm amândoi să-ți găsim locul
Îmi doresc să te faci bine, dar din păcate
Tratamentul prescris văd că nu dă rezultate.
Sigur le-ai luat pe toate exact ți-am scris?
Sigur ai ținut cont de tot ce ți-am zis?
Eu sper că da, sper că nu te-ai abătut
Doar tu poți schimba ceva, eu pot doar să te ajut
Ține cont de ce am vorbit, nu vreu să-ajungi la suicid
Nu vreu să-aud de tine genocid făcând vreun genocid
Nu te pierde cu firea, mai sus ridică privirea
Pune pixul pe foaie și exprimă-ți trăirea
Refulează prin vers și scapă de stres
Salvarea ta e muzica: fă-o din mers!.
Refren: X2
Nu-mi las, mintea adormită mai fac un pas
Coridorul-i rece e zece pe ceas
Gândurile nu mai pot prinde glas
Că m-am retras singur ca să nu-mi las..

Firma - Alma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Alma se uită
la fete cu sânii mari,
îi compară și măsoară
diferența dintre leu și dolar.
Operată estetic,
și-ar dorii să ajungă cândva…
are câteva probleme
cu nasul, sânii, fundul și inima.
Alma îmi cântă
(probabil s-a îmbătat)
puțin sub notă dar din inimă
durerea celor care nu au uitat.
La ușa bisericii
dracii vând lumânări
iar Alma nu va intra atâta timp cât nu
poate ierta pe nimeni.
Momentul de glorie
când îngerii cad și moartea învinge
revine… în cinstea Almei
închin un pahar de vin
roșu și ieftin,
vinul care-a distrus
cămașa lui Iisus.
Ce ne-am fi făcut de nu
Ce ne-am fi făcut de nu
Ce ne-am fi făcut de nu
Am fi avut-o pe Alma?

Ion Caraion - Mongo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Păru-aprins rostogolit pe spate
mă-ajungea la glezne ca o apă.
L-astrucam pizmașă, călcam șchioapă,
ascunzându-mi coapsele zgâmbate.
În oglinda unui râu departe
(și-am știut de-atunci că sunt frumoasă)
m-am privit cândva, venisem ca să
văd cum trec pe valuri păsări moarte.
Pieptănam copii, spălam cadavre
la Shanghai (ca să câștig o pâine).
„Doisprezece ani ne-ntregi. Ca mâine
tabără pe tine niscai javre.”.
Îmi vorbeam eu singură, cu frică
„Ține-ți ochii-n jos! Ascunde-ți sânii!
Când le vin perdelelor stăpânii,
nu mai cată nimeni că ești mică…”.
Ei! din clipa-aceea nici o țintă
n-a-mbrăcat mai ponosite straie.
Am dormit ca muștele-n gunoaie.
Mă băteam cu câinii…
„Mongo cântă!”.
„Mongo umblă noaptea pe maidan.”
„Mongo râde-n gropi cu priculicii.”
„Mongo are-antenele furnicii.”
„Mongo-și poartă sângele-n borcane.”.
Tonții… De-ar fi-aflat că-s Cleopatra,
ce nu mai căscau la mine gura!
„Mongo-nțeapă, Mongo – paciaura.
Mongo are sufletul ca piatra.”.
Fel de fel de melițe, de pleve
mi-mpuiau auzul de palavre.
Pieptănai copii, spălam cadavre
la Shanghai… Cocleala de pe țeve.
(căci fugeam de oameni, de cuvinte)
și-o revărsa orașul peste mine.
M-au găsit ascunsă în bazine.
Vinerea tenebrelor… Ții minte?.
„Cabotina asta s-ar pricepe
la bărbații albi”, gândi o voce.
„Are trup de amforă precoce.
Despuiați-o numai de otrepe!”.
Mă vândură-apoi, bizară harpă
care-ademenește curioșii.
Negri, albi, și galbeni, și piei-roșii
m-au avut cu schimbul: ca pe-o marfă.
Azi mă plimb pe niște coridoare
cu halate albe, care așteaptă
până trec și mă bârfesc în șoaptă:
„Prefăcută! Gușter! Vrăjitoare!.
Altora (ce gânduri le cășună, de-și înmoaie sufletul ca lâna)
„Nici nu știe – nu vedeți? – bătrâna
Unde au adus-o… E nebună!”.
Mongo rezemată de catarge.
Mongo cu obrajii de reptilă.
Mongo-clește. Mongo-bilă.
Mongo țipă. Mongo sparge.
Și-unica făptură ce-o cunoaște
pe „bătrâna” asta – găgăuții! –
sunt doar eu… Originea maimuții.
Nou tratat, cu planșe, despre broaște.
Numelui de-acasă, Cleopatra,
nu-i rostesc, silabele nici unul.
Și-s așa de răi, că-mi iau tutunul.
„Mongo are sufletul ca piatra!”.
Cleopatra nimeni nu mă strigă.
Nimeni nu-i vorbește Cleopatrii.
La-ndemâna câtorva psihiatrii,
par un nostim soi de săpăligă.
Țac-țac-țac prin straturi dimineața
Degetele-n pripă și furișe
dau să prindă goange de pe-afișe,
de pe-afișele cu Mongo-cântăreața.
Ridicată-n zori cu macaraua
dintr-o șandrama, urlau la mine:
„Duceți-o să doarmă în bazine!
Să se-ntoarcă pe maidan, cățeaua!”.
Nu-mplinisem nici treizeci de toamne
astă-primăvară, când ospiciul
mă primi zbârlindu-se – ariciul –
și-am fost dată-n seama unei doamne.
Ea mă-nvață cântece, mă plimbă
și când trec profesorii spre-amiază
le explică vag (e tare loază…)
„cazu-acesta”, într-o altă limbă.
Iar un doctor belg, venit din Congo,
arătându-mă studenților, le spune
nu știu ce-n ascuns, că-mi dau alune
și-atunci râd de ei, le spun că-s… Mongo.

A. U. G. feat Cretzoo, Bokka, Libelullah - Conversație Cu Demența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cretzoo:
Viața mea, deseori, se dădea cumva
Mintea mea se plimbă noaptea, ca Takumba
Știu din copilărie, man, că urma scapă turma
Și-ntr-o minte luminată, gândurile-și varsă umbra
Timpule, mă cam macini, de-aia stau pe mărăcini
Uneori sunt mulțumit, doar c-am în ce mă bălăci
Nu m-am răcit, m-am cinstit, și de când recit
Și de când bag mai mult, decât e prescris în recipient
Viața e solo, sau e un meci pe echipe
Care-i prețul ei, și cine o să-l achite?
Mi-am ridicat demența, la nivel de țipete
Și-am făcut-o prin pix, n-am făcut-o cu scripete
Scriu pete des pe creier, uneori, mă sperie
Alteori mă-ncântă, și mai iasă câte o serie
Reține-mi numele, nu sunt top, că nu țin cont de numere
Bag p***-n tot, pân’ și liniștea e tulbure.

Tudor Apostol:
2..
Societatea comercială s-a privatizat în timp
Și-a renăscut din scrum, ca p***a dintre limbi
Secundarul în v****, de la ceas a debutat
Psiho-sociala operațiune, prefăcută în căcat
Mă trezesc la miezul nopții, după o zi de băut
Că puteam să mor, la frizer, cu foarfeca în gât
Posomorât, ies pe stradă, dar un om mohorât
Îmi dă carne putrezită, văzându-mă cam doborât
Uitându-mă la carnea putrezită, o arunc în față.. Fie!
Cum să-mi dai putrezită, când ești plin de carne vie?
S-a uitat puțin la mine, cu toate că n-avea ochi, și mi-a spus:
„Tu faci oral, dar cum râzi? Tot n-ai fus”
Nu l-am înțeles atunci, și m-a amuzat puțin
Dar râsul ăsta perfid, s-a transformat în chin
Crima vieții mele e un vers prea depravat
Tot ce am scris, e un experiment social eșuat.

Bokka:
(2-10)
Eu, unul, am încetat să mă mai mint, pentru faptul
Că dacă nu-s sincer cu mine, ce rost are să mint pe altul?
Închis în propria minte, caut uși deschise
Obligat să-mi caut rostul, și-mplinirea unor vise
Mă simt reținut de umila-mi persoană
Caut în ce mă-nconjoară
Pansamentul pentru propria rană
Oprit în mijlocul propriului drum, indecis
Constatând că nu-s atât de precis, pe cât am pretins
Lovit prea des de cuvinte, ‘s psihic defect
Orbit de vedenii, pierd
Nu știu incotro mă-ndrept
Ultimul gând nu-i distrus
O să fac ce mi-am propus
Și mi-am promis că-n viața mea, n-o să calce vreun intrus
Mi-am dat seama ce-i dependența, în ultimul ceas
E-a nu știu a câta țigară pe care o fumez, zicând că mă las
E momentu-n care încep să mă simt în stare
Dar n-o să las pe nimeni, să-mi calce lumea în picioare.

libEluLLah:
Bag p***-n tine, c-am gust mai fragil ca amintirea
Nu pot decât să mă gândesc, cum să evit nemurirea
Nu-i dulce, viața-i cea care aduce nefericirea
De-o vreme, mă apasă și ficatul și fierea
De la atâtea pastile, multe kile-s inutile
Se numesc pastile de demență, c-asta provoacă
Nu da dreptate unui schizofrenic, suntem cu miile
Și instrumentalul e doar o voce din groapă
Tipar psihologic, altfel zis stereotip
Nu-s cu capul, dar lumea-mi zice că m-am smintit
Am ațipit și m-am trezit, că nu mai pot să disting nimic
Deschid ochii, dezastru, supra-stimulat
Merg în parc, m-arunc în lac, fără costum de scufundat
Ies bule la suprafață, speranța asta s-a evaporat
Ea, de fapt, n-a existat, era interpretată greșit
Încă un articol difuzat la ora 5.

A. U. G. :
(Ah, dar când mai răspunde?)
Trag pe față masca vieții, vreau să revin la bunătate
Am în cap sentințe, mi-e frică să recurg la fapte
Îmi caut altercații-n cap, să le adâncesc pân’ la vid
Mai rău faci dacă-ți pasă, decât dacă te oferi la schimb
M-am gândit când mi-a fost bine, și-am zâmbit din greșeală
Și doar tac, că-mi iese bine, ca să-mi treacă, ca să-mi placă
Nu sunt back-up pentru nervi, sunt varianta doi mereu
N-are ce prost să te placă? Stai calmă, că o fac eu
În realitate, nu omor oameni, nu m-omor, ‘s ofensiv
Doar aștept pe o bancă rece-n ploaie, c-o fac ca să-mi fie frig
E o ideologie abstractă, proastă
Și e vorba de demență, strig, clar nu de-o fată
E păcat că ai plecat.. Ce căcat? Ne-nțelegeam
Boală psihică precară, nu deveneai ce-mi doream
Asta e o concluzie vagă, proastă, la tot ce spuneam
Tristețea-i fosta fericire, când fericirea e rea.

Outro:
– Băi! Te sun să-mi închizi, și după două secunde mă suni?
– OK, nu-mi pasă.. Ai făcut rost de căști?
– Îs la țară.
– Păi. Și când tragem piesa aia, cu demența? Știi că avem nevoie să mai terminăm noi albumul ăsta?
– La, la propriu.
– Da..