samos – Versuri.pro

Konstantinos Kavafis - Epitaf

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Străine, aici, pe malul Gangelui, zac eu, un bărbat
samiot. Pe acest pământ neînchipuit de barbar
am dus un trai cumplit, numai durere, lacrimi și chin.
Mormântul scăldat de apele marelui fluviu
zăvorăște taine cumplite. Neostoită dorință
de aur la negoț necinstit m-a împins.
Pe țărm indian m-a azvârlit furtuna,
ca sclav am fost vândut. Până la adânci bătrâneți
am tot trudit, muncind din răsputeri –
lipsit de graiul elen și, vai mie, atât de departe
de insula Samos. Acum, nimic îngrozitor
nu mai sufăr, spre Hades nu mă-ndrept jelind.
Acolo voi fi împreună cu cei din neamul meu
și, în sfârșit, voi vorbi din nou grecește.

Ion Pachia-Tatomirescu - Glosar de Masalar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Plaiul de se coace, calea constelată,
apă de nor, plată, n-or să se împace..
Face şi desface zare-accidentată,
ori zare pavată, lumii eficace,
razelor de pace-n Lacteea gonflată..
Pentru Samoş*-Tată, primul din găoace,
nu există „Drace..! “ – cosmic, de-o dilată–,
nici Cuvânt pe buze de-ntruparea toată,
unic-minunată – strigăte-lehuze..!.
Până la ecluze, lumea ni-i de rouă :
pură-i dată nouă, cu-aburii-n ventuze,
cum încă în uz e până-n Cerul-Nouă..
Albă-i lumea-n muze : dar nu-n ce se ouă,
tot tăiată-n două jumătăţi confuze..!
Ninge fără pată sâgi-stele sagace,
laiuri pitpalace, apele de vată..!