Daniel Vişan-Dimitriu – Salcâmul Nimănui
Erau pe deal copaci destui,Dar unul, cel al nimănui,Foșnea din frunze cu-nțelesCând mă rupeam de-un drum de șes.Se întâmpla atât de rar,Încât mă întrebam: “El chiarÎși amintește mersul meuOri chipul? Știe că sunt eu?”.Sunt ani de când n-am mai trecutPrin locuri care mi-au plăcutȘi-au fost, în tinerețea mea,Decor spre ce mă atrăgea.Mă-ntreb și-acum, pe-același drum:Salcâmul … Citește mai mult