Gheorghe Tomozei – Sadoveanu la Neamț
În toamna peste codrii ajunsăși printre suriipilaștri ai serii plutește o singură frunză:întârziată umbră a pădurii.Cetatea-i departe acum,dar prin rarele cețitot mai vibrează bolțile de fumprin aerul lustruit de săgeți.Pleoapele apelor s-au desfăcutși-n miezul merelor, umed,audcum suie, spirale de sunet.Iată fereastra, iată cărțile cafenii,pe-o masă, pălăria pare-un cuibar de aștri,și iată slovele tremurate de făclii,ale … Citește mai mult