Sacrificiu – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu - Apel de Urgență în Țara Fără Răspunsuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Semnal de dăruire din cap de teritoriu
De la sfârșit de corp în irecuperabil,
Ce-și vrea, măcar în parte, reînviat, capabil
Să fie iar o șansă de-o viață-n probatoriu.
Și spirite au născut să sprijine speranțe
Și înaripând, eroi prozaici de slujbași
Cu suflet cât o țară, breslașii enoriași
Ce împart ce știu mai bine, cum un rapsod romanțe..
.. Se urcă-n nori de ceață bărbați, în număr șase
Și-și iau ca să-i păzească, cum pe Iisus, fecioară,
O fată, un discipol, ce-n vis nu întâia oară
Se vrea să fie leac.. și-a patriei se dase.
Sunt zbor cu toții, gând în hainele subțiri,
Înghesuiți în trupul de pasăre înghețată..
Metal tăind abis în negura crispată
Se-ncrețind pe aripi broboane în poleiri..
.. Și-i tot mai greu periplul, iar blândul strunitor
Se pune în zălog să nu își piardă semeni
Și-și lasă proprii sorți, se dăruind asemeni
Cum un Icar se-arzând, să nu cedeze zbor.
Îi rupe pisc de brazi pe culmea împădurită
Și acele de cetini și-mpunsături de frig,
Dar nu se pierd cu firea, cei șapte.. iar eu strig,
În locul lor, că-s rău și au inima rănită!.
Stau cu ochii vizi de lacrimi, că nu-i văd pe pierduți,
Dar mor cât timp îmi trece și recele a înnoptat,
Iar bravii singuratici așteaptă neașteptat
S-ajungă, să-i ajute.. eroii frânți, căzuți.
Din marele popor, cu-ncoronate tiare,
Nimeni nu are habar în țara cu mioare..
Stau doar la caldul foc, să vadă de se moare
Și mor de timp și frig; Icar și fata-n floare.
Doar sufletul, se pare, ajunge vindecări,
Că atât popor dă ramul, să poarte fruct, sămânță;
El singur care știe bocit și râs Săpânță,
Dar stă cu coasa în mână și va cosi trădări..
În genunchi mă închin la o fată și bravi aviatori!.
Închinăciune fără margini pentru Aura Ion, Adrian Iovan și medicii eternității unui popor frânt.
22. 01. 2014

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Buchet De Mine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă rupe în „da” sau „nu” petale
Până nu voi mai fi nici miez;
Doar elixir, miros de floare
Pe-un portativ în sol diez!.
Pot să-ţi dau zile ce-ţi lipsesc,
Pân-ar rămâne nopţi de vise..
Cearceaf mă fă să te-nvelesc
Şi dimineţi ce vrei promise!.
Şi flacără veşnic de-ai fi
Poţi să mă arzi până la scrum
Şi din cenuşa-mi să reînvii..
Cu sângele-mi trasează-ţi drum!.
Iar dacă nu-ţi ajung la toate
Mă-mprumut vieţi nelimitat..
Din tot ce am posteritate
Te-aştept.. Pe-o bancă înfiripat!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Ană… De Basm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E atât de mult predestinat, în țara ce mi-o am icoană,
S-am veșnic modestia blândă întruchipată-ntr-un supliciu
Mereu femeie, toată amor lângă un bărbat etern capriciu,
Să-i fie floare… nu mlădie. Mândria demnă de-a fi Ană!
E iar legenda, ce-o credeam că-i doar trecut, nestinsă rană,
De-un meșter, tot un dregător de sfinte, dârz, curat, viteaz…
Un’ din popor, pe atunci Manole, un truditor fără răgaz
Să tot clădească, în van, helas… de n-ar fi fost zidul de-o Ană!
Acum sunt parcă eu erou, un figurant fără prihană
Tot așteptând din multe basme să-mi fac din visul meu Regat…
Cu o Domniță de-altădată ce n-a avut în veci Palat,
Tot dăruindu-și picuri viața la crez, viteji… O jună Ană!
Atât de nobilă în sămânță, în fel de-a fi, de piatră stană
Să-i dea, o zi, la al său soț, tot ce-a pierdut, furat de seameni;
Tronul de drept, smuls de parșivi, ce sunt și-acum, clonaj de „oameni”
La al său nestins iubit Mihai… țara pierdută. Sfântă Ană!
Aproape un secol, plin de zbucium, n-a fost ‘ndeajuns s-aibă Coroană
Din țara ce și-a adoptat cu suflet, minte și speranța
Că haru-i demn de-ai fi alături, la al său Rege… dar balanța
Și-a lăsat tasul, cuib Reginei, în somn de veci… de zbor de Ană!
Mă întreb de-i etalon durerii și cât de multă e-n prigoană,
Cât-a rămas în trup inert și câtă a luat cu ea să îndure
Și așa să ușureze în juru-i tot ce-a rămas, să lase pure
Zile de-urmași, blajin cast Rege… Regina noastră, dragă Ană!
S-a sfâșiat în două vremea, ce plânge picur, o broboană
Ce demnul răbdător, vlăstar, odată un Rege puști, o pierde
Pe-obraz, brăzdat de-atât amar, acum doar gându’ o să-l dezmierde…
Într-un sfârșit și el de secol… Mihai, ce-avea Regină Ană!
Poate-s și eu vlăstar de-un dac și de-o cucernică romană…
La fel Regatu’ îmi e român, Mihai… și sânge gal, o Ană!!!
In memoriam Anne Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite, Reine de Roumanie.
09. 08. 2016

Duiliu Zamfirescu - Harpista

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Orgia se sfârșise… ieșeau grupe glumețe
De capete aprinse, de ostenite fețe,
Mergând să se întindă sub cerul cel senin,
Beți unii de câștiguri, iar alții beți de vin.
În umeda tavernă abia mai rămăsese
Câțiva bețivi de fructe ce dormitau pe mese,
Trei lampe fumegânde, trei calfe de cizmari
Și Paola harpista cu ochii săi cei mari.
Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ți duci harpa prin orișice tavernă,
Îți pleci frumoasa-ți frunte pe orișicare pernă,
La orișicare bal?..
Din lampa fumegândă scăpând o lungă rază
Pe bucle catalane ușor se-mprăștiează.. ;
Din harpa încântată zburând accente vii
Spun razei tot misterul cerestei armonii.. ;
Din ochii ei, mari lacrimi, din suflet, trist suspin
Spun notelor murinde omorâtoru-i chin.
Ș-atuncea.. tot mai tare la sân harpa și-o strânge
Și plâng coardele mute și însuși glasu-i plânge:
„Spre tine, ah! Spre tine, țărm vecinic înverzit,
E dusă-a mea gândire de-un dor nemărginit..
La tine, golf poetic, cu apele senine,
Speranța mea visează.. la tine, tot la tine!
Adio, cer albastru, ca sufletul senin,
Adio, vânt de mare, ca cugetul de lin,
Alerg mereu prin lume, dar gându-mi e-napoi..
Cu voi e fericirea, cu voi.., numai cu voi..”
Și glasul ei se stinge încet.. încetinel.
Rembrandt, dacă vreodată celebrul tău penel
Ar fi voit să puie, în umbra delicată,
Doi ochi plutind albaștri în lacrima-nfocată;
Orpheu, dacă pe tine, zmintitul tău amor,
Te-ar fi făcut să cauți un lung cântec de dor.. ;
Orpheu, îți găseai dorul cântat într-o tavernă
Și tu, Rembrandt, modelul plângând pe-o neagră pernă.
Cântă.. De la masă o calfă de cizmar
Sculându-se, la dânsa veni cu un pahar:
– Destul, de două ceasuri ne duci într-un suspin.
Mai bine bea.. Îneacă-ți suspinul tău în vin.
În vin! Ce fericire!.. Bea Paola și cântă!
Ce stai cu ochii-n lacrimi, spășită ca o sfântă?
Sărută-mă mai bine, îți dau doi gologani..
– Doi bani pe-o sărutare!.. Doi bani! Pentru doi bani?
Și-n fața mamei sale va mai veni ea mâine?
Doi bani!.. O șoaptă-i spune: doi bani azi sunt o pâine.
Primește!
Trist atuncea ea capul și-l întinde
Iar el, cizmarul vesel, în brațe-o și coprinde.
Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ți duci harpa prin orișice tavernă,
Îți pleci frumoasa frunte pe orișicare pernă
La orișicare bal?
O.. da, căci sunt pe lume mizerii omenești
Ascunse, fără milă, în piepturi femeiești.
Sunt suflete pe care mizeria le pierde
Cum pierde vântul toamnei un dafin încă verde.
O lacrimă e-o lume de tainice dureri
Ce sunt și-n corp și-n suflet și nu sunt nicăieri;
Un zâmbet printre lacrămi e raza cea din soare
Ce vesel se răsfrânge pe-un lung câmp de ninsoare.
Și când gândesc că-n lume sunt suflete menite
În veci de blânda rază a nu fi încălzite,
Când văd că sunt ființe ce port pe frunte scris
Eternă suferință și-n trai, și-n somn, și-n vis,
Mă-ntreb de nu-i mai bine a-și duce fiecare
Adânca sa durere pe șesuri sau pe mare
Spre groapă sau spre bal?
De nu e drept să moară talente prin taverne
Și ochii mari să plângă, pierduți pe negre perne,
În nopți de carnaval?..
Cu ochii stinși de vițiu, cu sufletul de rele,
Cu gându-n cercetare cătând cum să se-nșele,
Își dau sudoarea frunții pe cărțile murdare
Ș-apoi câștigătorul o dă pe-o sărutare.
Călin, iubit de soartă și iubitor de vin,
Venise lângă dânsa să vadă-un alt Călin
Ce-n ochii ei cu lacrămi, ușor se oglindea.. ;
Ș-atuncea îi vrea ochii; el ochii ei îi vrea!
– Ascultă-mă, fetițo, stai, cântă-ncetinel:
Ai ochi limpezi ca vinul și-mbătător ca el.
Vin vechi, asta se știe.. – Dă-mi ochii să-i sărut;
Îți dau trei bani.. Sau cere cât vrei. – Cât ai cerut?
Ea tace. Gându-o duce, în repedele-i zbor,
Spre casa mamei sale în care vede-un nor.
Din norul de lumină o mână stă întinsă
Poruncitoare, crudă, spre candela cea stinsă.
– Primesc – ea zice iute – primesc trei gologani..
De ce nu pot a-ți vinde și zilele-mi pe bani?
…………………………
Și când se duce-acasă, cu ziua dimpreună,
De candela madonei atârnă o cunună,
Apoi ușor se pleacă pe-a mamei față mută
Și buclele ei albe cu drag i le sărută.
Bătrâna, cum o simte, de sânul ei o strânge
Și plânge și-o sărută și-o-ntreabă și iar plânge:.
– Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ți duci harpa prin orișice tavernă,
Îți pleci frumoasa-ți frunte pe orișicare pernă,
La orișicare bal?..
Iar ea, abia-i răspunde, cu vocea ei cea stinsă:
– Dormi, mamă, dormi în pace, ai candela aprinsă!

Dimitrie Bolintineanu - Ziua Bună la Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ziua bună la țară.
Țară dulce și frumoasă,
Tu, ce-ai fost gloria mea,
Eu mă duc, fii sănătoasă!
Nu știu de te-oi revedea.
Dar ce-mi pasă oare mie
Dacă pe pământ străin,
Dacă în călătorie
Moartea îmi va zice: vin’!
Vai! în sânu-ți dulce, oare
Sunt eu mai puțin străin
Când pe toată ziua moare
Visul sufletului lin?
Iară se ridică norul.
Vasul tău nu este-n port,
Vânturi rele ca și dorul
Către negre stânci te port.
Mâine va veni străinul
Să te prade, țara mea!
Mâine îți vor smulge sânul,
Mâine te-or îngenuchea.
Și tu n-ai nici mângâierea
Apărându-te, să mori.
Ei ți-au degradat durerea!
Și mormântu-ți n-are flori!
Ți-au făcut cununi de spine
Ca iudeii lui Isus,
Și râzând amar de tine,
„Ai unirea! ” ei ți-au spus!
Dar ei ți-au luat din mână
Armele ce ai avut.
Dragă patrie română,
Ce rău oare le-ai făcut?
La străini te-or da-n prădare,
Vai! și pe cămașa ta
Fiii vitregi cu turbare
Sorții lor vor arunca.
Te-au lăsat în slăbiciune,
Fără legi, să putrezești
Și prin dulce moliciune
Te-au lăsat să te slăbești!
Când chiar fiii-ți te ucid,
Ce blestemi pe cel străin?
Țara mea se sinucide!
Moartea este-n al ei sân!
Fiii tăi nu vor dreptatea,
S-a văzut atâția ani!
Ei invoacă libertatea
Ca să fie ei tirani!
Către-acestea, dragă țară,
Tu poți încă a trăi,
Numai cei ce te-ncărcară,
Numai ei vor veștezi.
Astfel toamna când sosește
Frunzele în pomi pălesc,
Vântul aspru le răpește,
Putrede se risipesc.
Dar când primăvara vine
Pomul a reînverzit,
Paseri cu cântări sublime
Nouă viață i-a vestit.

Dorel De La Popesti - Nu-Mi Lua, Doamne, Fata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Blestemată-i cartea morții cu cine-o fi scris în ea
Spune-mi, Doamne, cine-a scris numele la fata mea.
Nu-mi lua, Doamne, fata, că nu mai am alta
Singurul meu copilaș nu mi-l face îngeraș.
V vorbește, Doamne, cu moartea, fă cumva și schimbă-i cartea
Rupe pagina din ea unde-i scrisă fata mea.
Nu-mi lua, Doamne, fata, că nu mai am alta
Singurul meu copilaș nu mi-l face îngeraș.
Doamne, eu i-am trăit viața, fă cu mine tot ce vrei
Te rog, Doamne, lasă-mi fata, că mor eu în locul ei.
Nu-mi lua, Doamne, fata, că nu mai am alta
Singurul meu copilaș nu mi-l face îngeraș.
Nu-mi lua, Doamne, fata, că nu mai am alta
Singurul meu copilaș nu mi-l face îngeraș

Florența Albu - Pietre Rănite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Țărmul de sud,
țărmul cu pietre însângerate –
mai doare urma degetelor oarbe
care le-au modelat, rănindu-se –
atâtea-nfățișări neînțelese! –
și trebuie să-nchizi, asemeni, ochii
să le cuprinzi înfățișarea dată
de zeii orbi, cu vise mari
sub pleoape.
O, încrustate pietre,
mai mult și mai durut
ca scutul lui Achile –
ce lupte-au fost adânc
și cine a ținut
aceste paveze în dreptul inimii?.
Din când în când se bat în larg
delfinii
la vremea dragostei – și marea
îi aruncă
la țărm, să-și scurgă-n pietre
sângele și sămânța
încă vii..

Omar Khayyam - În Parfumatul Prier Când - Beată de Iubire -

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În parfumatul prier, când – beată de iubire – / Tu îmi întinzi paharul, eu ... →

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Cu Premeditare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

V-au strâns aleşii asasini şi v-au dat foc,
V-au otrăvit cu dioxid, să fie ei
Mai bine oxigenaţi, hapsânii derbedei
Şi, nici răniţi nu vă mai lasă trai, deloc.
V-ascund printre spelunci, zise spitale,
Cu pumn în piept bătându-se eroi,
Se lăudând de grija voastră, în timp ce voi
Tot mai mulţi, mulţi, ne lăsaţi dor şi jale.
Ei stau pe sticle să vă mintă într-una
Că vă iubesc şi suferă profund,
Dar nu vor decât sacrificiul vostru sfânt,
Să se arate, că vă vor fi ei… Fortuna.
Mulţimi din voi, ce-aţi lăsat testament, vă plâng
Cu adevărat şi vă vreau steag, să închine
Un sacrificiu nedorit, da-nspre mai bine
Să fie ţării, din dureri ce inimi frâng.
E un întreg complot în a mea ţară,
Să-i ia popor, s-o vândă la mezat
Şi bani să-şi pună peste cei ce-au din furat…
Să-şi facă Statul lor, fără de noi, cu noi afară.
E-o hoardă sumbră de inculţi jefuitori
Ce-au tată, mamă, sunt călăii pe stil nou,
Cu toţii o horă ce se învârte, un rulou
Doar dintre ai lor, se promovând nemuritori.
E încă timp, că suntem mulţi, să-i dăm afară,
Spălaţi la alb, ca nu cumva să infecteze
Pe cei din jur, să nu-şi înalţe iar metereze…
Să-i demascăm că-s un pericol, să dăm sfoară….
Premeditat sunt vinovaţi… ce neam ne-omoară!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Călău Ascuns în Sfânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt ca un scelerat, de mi-atacați popor, țară
Și încep să vă blestem să pieriți în infern!
Apoi mă îndârjesc, devin abil, mai ferm
Și, voi sfârși sfârșindu-vă.. Că mor numai ca fiară!.
Sunt disperat de ce-am lăsat, de-ai mei strămoși
Și-ncep să vă cunosc, să pot să vă țin minte!
Apoi vă înjur de mamă, chiar rece de-i.. fierbinte
Și, vă voi linșa-n drum.. Glod, derbedei jegoși!.
Sunt eu Iisus-ul vostru, dar nu cel răstignit,
Vă voi fi Crucea voastră și Dumnezeul vostru!
Răstigniți toți pe oişti, zăbale-n guri, căpăstru
Vă va fi laț de gât.. Eu, vă voi fi sfârșit!.
Sunt un din piața-n ger.. Poporul! Cel cinstit!