sacrificii – Versuri.pro

Dragos Miron - Liniște

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dragoș scrie noapte de noapte
Tu zi-mi ce faci pe zi?!
Zi-mi ce faci, te ții?
Uite ce tremor, ce fantezii.
Nu uitați, copii!
Unele piese sunt arme vii,
Morții fac pe vii, tu doar te prefaci că știi.
Doamne, ține-mă tare să trec prin Valea Dracilor!
Am barba dacilor, vă strivesc, gândacilor!
Cârnaților, transpirați, agașilor
Vena drogaților, uite-i, vremea drogaților!.
Dragoș face muzică pentru ascultători
Sunt un visător, am nevoie de un vis să dorm, mă!
Douăzeci și doi de ani, sunt la nivelul următor
Un luptător, dependent de pix, tonuri și microfon.
Mi-am dat seama că nu poți fugi, nu mă poți minți
Lasă arma jos! Demonii nu pot muri!
Vin încet în cete în corpuri de fete cu copite
Amulete, și tu ești atent la TV..
Da, poți auzi, dar nu le poți auzi
Se aud bătăile inimii, nu le poți auzi
Nu le poți auzi, tu nu le poți auzi
Se aud bătăile inimii, nu le poți auzi.
Și nu le poți auzi, dar nu le poți auzi
Se aud bătăile inimii, nu le poți auzi
Nu le poți auzi, tu nu le poți auzi
Se aud bătăile inimii, nu le poți auzi.
Lasă-mă să cânt despre ce-mi pasă mie!
Mie-mi pasă de iubire curată, ce-ți pasă ție!?
Știi, semeni cu mine
Și mie mi-au plăcut odată toate jegurile
Acuză-mă de calomnie!.
Dragoș face o mie, ție n-o să-ți dea nimic!
Mi-ai spus c-o să mă distrez un pic – m-ai mințit..
M-am trezit otrăvit cu sânge de nenorocit
Și-acum mă simt atât de adormit și de nefericit..
Uite sacrificiile, mi-ai luat fricile
Planul tău era să nu mă tem de toate viciile
Mintea mea e infectată cu substanțe chimice
Tot ce vreau acum e doar să am puțină liniște.
Cunosc cu leu negru, nu vrei să-l cunoști
Mănâncă iederă! Orice-ar fi, nu-i da alcool, crede-mă!
I-a rămas ciocolată pe mustăți, rânjește cu toți
Nu-i întinde alcool, crede-mă!.
E singur..
N-are o iubită sau prietenă
Le-a mâncat și stă cu burta plină într-o peșteră
Și e liniște, e atât de liniște.
Se aud bătăile inimii, nu le poți auzi
Tu nu le poți auzi, tu nu le poți auzi
Se aud bătăile inimii, nu le poți auzi
Tu le poți auzi? Tu nu le poți auzi
Se aud bătăile inimii, nu le poți auzi..

Cineva - Alegeri și Sacrificii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am adormit cu gândul la tine și m-am trezit
Mai confuz ca oricând
Să mor dacă te mint!
Nu pot să înțeleg de ce sunt așa
Și nici de ce am ales s-o iau pe drumul ăsta.
Puteam să-mi doresc mai mult, dar vezi tu, fine
Eu nu privesc la fel ca tine lucrurile.
Și nu știu de ce, dar sunt fericit așa
Asta îmi spune în prezent inima.
Și e ciudat, dar toată ființa mea
A susținut-o când a luat decizia asta.
Dacă mă crezi, în clipa asta zâmbesc
Și ce mai zâmbet… mă sperie, sincer.
E prea grotesc și prea mult chiar și pentru mine
Deși inima mă-ndeamnă s-am încredere
În toată nebunia asta, în continuare.
Ce să faci? Așa e când iubești nebunește
Ajungi să fii în stare de-aproape orice
Și-asta mă sperie și mai rău, dar parcă încep
Să mă obișnuiesc cu gândul că nu-s perfect.
Și știu că nimeni nu-i, și știu că toți suntem
La fel
Parcă sub vraja aceluiași blestem.
Am ochii deschiși – și văd, dar mă tem
Că uneori nu văd ce-ar trebui să văd.
La fel cum alte ori văd mai mult decât tre’
Frate, dă-mi două palme să mă trezesc
La realitate
Că deja încep să obosesc.
Deja acest joc devine prea pervers…
Și nu mă-ncântă deloc gândul că am de ales
Și c-am ales deja… fără să mai simt nevoia
Și de-altceva
Mulțumit cu blestemul ăsta!
O parte din mine simte că așa e bine,
Dar cealaltă parcă tinde s-asculte de lume.
Acum zi-mi și tu, ce e rău și ce e bine?!
E bine să nu fiu împăcat cu mine?
Sau e rău să fiu EU și să știu ce vreau?
Dacă stai să te gândești, e mult mai greu
Decât pare
Deși-i doar o alegere
Aparent banală, dar de ea depinde
Întreaga mea existență și nu numai.
Căci există și persoane dragi ce-mi spun: „stai!
Te vrem un om normal și în rând cu noi.
Arta da-o dracu’, las-o pe locul doi.”
Și uite așa mă simt prins la mijloc între
Ceea ce simt, și ceea ce e bine…
Dar din punctul altora de vedere.
Cum p***a mea să nu fie amuzant, vere?
Vezi cum e-n viață? Sincer, încep să cred
Că nu există om care s-o judece corect.
Încep să cred că se pune mai mult preț pe aspect,
Decât pe calitate, cum ar fi înțelept.
Și la ce-i bun să ai toată lumea la picioare?
Atâta timp cât lumea asta e trecătoare…
Și nu știu cum se face, dar nici n-o suport
Deci cu atât mai mult ar trebui să-mi faci pe plac
Atunci când îți spun să nu mă mai fuți la cap,
Și să-mi dai pace, că știu mai bine ce fac.
Și încă n-am descoperit ce vreau cu-adevărat,
Dar sunt pe drumul cel bun, asta simt.
Și-orice s-ar întâmpla pe mai departe, n-am de gând
Să mă mint nici în continuare, frate.
Nu știu dacă să fii sincer e o calitate,
Dar cum am mai spus, n-am de ce să mă mint.
Iar pe tine cu atât mai mult, ținând cont
Că aș avea și mai mult de pierdut…
Dacă scopu’-ar fi doar împlinirea visului,
Crede-mă că n-aș mai râde în fața abisului
Dar din fericire, am învățat și să zbor
Nu doar să mă las cuprins de ură și dor.
Căci de multe ori când scriu, mai simt
Și ce nu trebuie
Nu-s mereu stăpân pe mine.
Mai am și zile când mă las cuprins de amărăciune.
Și DA, recunosc, am o slăbiciune
Pentru tine, FEMEIE, dar mai rămâne
Să crezi și tu în noi dacă vrei să ne fie
Bine la amândoi, nu doar unuia dintre noi.
Și e ciudat cum tocmai problemele de gen,
Te lasă, de obicei, fără oxigen.
De-asta înjur și blestem de multe ori,
Fără voia mea; că sunt prea multe erori.
Iar oamenii sunt prea disperați după comori,
Ca să mai recunoască adevăratele valori.
Nu cred în viața de apoi, dar mulți dintre ei
Se-nchină la bani – Și se mai cred și atei!
Oare câți dintre ăștia mai știu ce vor
De la viață?
Și oare câți dintre VOI,
Din cauza lor, mai aveți un viitor?!
Trăim vremuri grele, dar nu asta-i trist.
Trist e c-am ajuns să fim conduși de antihriști.
Până și-anumiți artiști au devenit m***ți!..
Nu-i mai inspiră natura, acum cu gura
Își câștigă pâinea, că doar așa e moda
Iar majoritatea tre’ să fie în rând cu ea.
Acum înțelegi de ce mă urăsc mulți?
Că pur și simplu, am ales să mut munți
În loc să mă alătur celor slabi, orbi și muți.
Nu toți trăim degeaba, asta nu înțeleg unii.
Și poate tocmai de-aia suntem noi ăia nebuni,
Iar ei ăia „sănătoși” care știu ce vor…
Pentru c-am refuzat să respectăm legile lor.
Buni, răi spre deosebire de EI
Noi respectăm și MOARTEA, nu doar VIAȚA.
Nu ne schimbăm în fiecare zi fața.
Și-ar fi culmea să mă trezesc într-o zi,
Că nu mă mai satisface liniștea nopții,
Că fericirea mea depinde de niște hârtii
Și că îmi doresc să fiu în rând cu restul lumii.
Ăsta ar însemna de fapt sfârșitul meu,
Asta ar însemna de fapt să nu mai fiu EU.

Dexorcists - Sacrificii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Toți iau viața ca pe-un examen temporar,
Se tem de orar, profitori fără cont bancar,
Respiră măcar, mindset de mistocar,
Sănătate, faci sacrificii, mișto card.
Ia-ți zi liberă, programu-i încărcat,
Pregătește-ți antivirusu’, m-apuc de infectat,
Terran infestat, satirizat, sacrificat,
Intenționat bag la bord, c-am cel mai sadic ficat!.
Uite așa mă sacrific, viitor promițător,
Ma propulsez spre el ca un distrugător,
Inchizitor, nu te las să-ți folosești forța,
Ghost rider pe motor, m-aprind ca torta.
Vezi și tu efectele, clar ca defectele,
Ucid sentimentele, alții-și lasă amprentele,
Stau eu pe post de momeală, adu lansetele,
Ce atâtea păpuși? Toți trăim ca marionetele.
[x2]
Am sacrificat totul, ca tu să m-asculți,
Doar pe mine mă am, ca prieteni nu-s mulți,
Nu ești puternic, de-aia mă insulți,
Ai dat de greu și vii rapid să mă consulți?.
K-Spirit:
Nu în lumea voastră, c-o falsitate vastă,
Cocon de vise moarte, c-o conduită proastă.
Vreau să, strig atât de tare, cine să m-audă?
C-aveți toți conștiința surdă, oarbă și mută.
Multă, vrăjeală, prăjeală ce generează boala,
Nu evadez decât pe coală când situația-i nasoală.
C***t mâncat de alții ți-e șampon dacă mă crezi.
Judeci după aparențe, prea orb ca să mă vezi.
Vad cirezi, grămadă pe otrava din livezi,
Ce să-mi demonstrezi când tu doar te eschivezi?
Doar pozezi, în cel mai învățat, cel mai băiat,
Masca ta nu prea-ți ascunde caracteru’ de c***.
Sigur, tripu’ cel mai derutant e realitatea.
E schimbător și schimbă tot, da’ lasă nedreptatea.
Lasa toate astea, acum oricum nu înțelegi,
Că sigur ești la fel ca toți, înrobit de legi.
[x2]
Am sacrificat totul, ca tu să m-asculți,
Doar pe mine mă am, știi, ca prieteni nu-s mulți,
Nu ești puternic și de-aia mă insulți,
Ai dat de greu și acum vii rapid să mă consulți, nu?

Sisu Tudor feat Zeze - Băieți Mari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren X2 (Sisu Tudor):
Suntem băieți mari acum e clar
Dacă ne doare, e vina noastră sau poate e-un dar
Dar n-avem îndoieli, viața-i un zar
Și dacă o să ne placă, o să plătim iar.

Sisu Tudor:
Suntem băieți mari, crescuți cu sacrificii
Nu ne lăsăm pradă fricii
Deși ne-am lăsat pradă unor vicii
Am câștigat prieteni, am pierdut amicii
Am distrus idealuri pentru ambiții
Suntem băieți mari, crestați de cicatrici
Care-au văzut că viața nu e roz pe aici
Crescuți de vagabonți, nu de tătici
Îmi place drama, că ne ajută ca să fim lucizi
Suntem băieți mari, obișnuiți să fim ironici
Dacă viața e o poveste, atunci astea-s niște cronici
Mugurii ăștia-s tonici
Pe mulți îi fac să creadă că sunt comici
Suntem băieți mari, cu fruntea ridicată către cer
Cu inima călită-n ger
Suferința la un alt nivel
Ca să fii mare nu e de ajuns să fii de fier
Suntem băieți mari, și inima e rece
Am trecut prin fel de fel de situații ca să creștem
E-o binecuvântare, dar mulți spun că-i blestem
Eu le-am spus atunci: și ce rezolv dacă mă tem?
Suntem băieți mari acum, știm că legea-i falsă
Și aia care riscă întotdeauna ies în față
Trăiesc ce alții doar visează
Suntem băieți mari, plătim mai mult decât valorează.
Refren X2

Zeze:
Capu’ sus: este tot ce mi s-a spus
Am învățat că tre’ să trag de mine dacă vreau ceva în plus
Ți-am mai zis că viața taie-n tine ca un brici
Caută-ți în suflet și-o să găsești cicatrici
Deja pute-a jale aici, tu simți?
Chiar și ateii au cum să ceară ajutor la câțiva sfinți
Mereu a fost de stradă și mereu va fi la fel
Asta-i pentru frații care văd soarele prin barele de fier
Născut bărbat, ignoranța pentru falși
De mic am știut că locul meu e între ași
Nopți pierdute în fum de haș
În viață cazi te ridici, exact ca linia de bas
Pe stradă, nu dăm probe, scoatem bombe
în mașini, în trombe boxe
Energia noastră adevărată, hombre!
Muzica pentru mine c***ina pură
Mângâie copilul din mine cu venele pline de ură
Așa am crescut!
Refren X4

Cedry2K feat Cabron Si Puya - Tot Ce Am

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În niciun caz nu mă așteaptă un viitor festiv
din moment ce sunt un biet scriitor beat.
Introspectiv, inofensiv și introvertit
ca un pictor pe trip dar n-am nimic de dovedit,
Nimic de oferit omenirii, în afară de câteva povestiri
în fond nu-mi trebuie martori
ca m-am convertit în conservator de valori
luându-L pe Iisus Hristos ca etalon.
Conștiinței nu-i poți rămâne dator,
meciul meu e cel cu mine însumi, și pierd la scor.
Mă vezi prea des matol, că e nasol să n-ai bani
nici după ce-ai dat mai mult verde decât un semafor.
De câteva ori pe punctul de-a face combinații
ce-ar fi înroșit de invidie și senatori.
Asta e, n-a fost să fie,
Și Topârceanu zicea: Nu poți să faci și bani și poezie.
Da’ eu nu-l cred, alerg și încerc de zor
dar uneori parcă alerg în cerc, să mor.
Tre’ să schimb ceva, mă simt pe jar
stresat de ceas și calendar, presat de timp deja,
stând ca pe ghimpi de fapt,
atent să nu fac mai mult de trei mișcări în doi timpi.
E clar pentru mine că nu halesc faima
mai ales decând știu că e ca naiba
să fii cunoscut când n-ai bani.
Tot, tot ce am, e timpul meu prin care trec să fac un ban
mă lupt cu el de parcă sunt soldat troian,
trăiesc de parcă aș fi în ultimul an.
Mă gândesc că-ți trebuie puțină naivitate,
puțină nebunie să faci artă pentru posteritate
Tre’ să dai multe de la tine, frate
ca să poți merge mai departe, să o faci ca la carte
Tre’ să sacrifici multe dacă tu crezi
ca destinul tău e să faci muzică, să creezi.
Te intimidezi când nu poți să întemeiezi
o viață de familie, și în alcool te pierzi.
Tre’ să fumezi să te eliberezi
ca să poți să creezi tre’ să te relaxezi.
Dar relaxare cu burta goală cine a mai văzut?
Începi să te întrebi: Oare-i bine ce-am făcut?
Oare biografia mea o să sune ca la Hollywood?
A fost amărât, și acum face bani râzând.
Dedic această bucată tuturor care încearcă
să bage pe beat deși nu o s-o pună vreodată.
Refren:

Cedry2K - Sacrificii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din fașă eram ceva de groază ca Hitchcock,
Visam să reprim sifoane cu orice mijloc,
Deși-s slab pentru lupte, pentru brute am
Mai multe surprize ca Andreea Marin,
Neplăcute!
Din teniși eram ceva de speriat ca Peleș,
Vere, și nu sufeream, neam, curcan ca Peneș,
Deși cam leneș, acum am cunoștințe să-i ard
Cum trebuie ca de ziua recunoștinței!
Spargeam geamuri, mingi de 35, semințe,
Ignoram cerințe, falsificam adeverințe.
Copii sinceri și zglobii, n-au irosit o zi
Strângând timbre și fobii, tre’ să știi
Că rupeam maidanu-n două, chiar să ningă
Sau să plouă sau să frigă frate, nouă
Nu ne era frig sau fria
Va să zică, ne găseai c-o sticlă de citirica!
Filozofând, cică, de fotbal și păsărică!
Chestii și socoteli, cu Mutu, Cristi și
Bogdănel, golăneli, beții și ciondăneli
Până se stingeau luminile,
Neața mă trezea cocoșu’ de ziceai că m-am
culcat cu găinile!
De mic visam să leșin smardoi
Puteai s-aduci chiar și-un smartrei,
Tăbăram pe amândoi!
Că-mi curge prin co**e răutatea lui tataie și demnitatea câștigată-n atâtea războaie!
Mi-aduc aminte când m-am așezat la birou
Concentrându-mi toată forța psihică-ntr-un stilou!
Atent ca un ziarist la primul său articol, a doua zi când l-am citit din nou mi s-a părut ridicol!
Dobrescu făcea beat-uri ca-n State
Și texte atât de grave că meritau în bitum gravate!
Carbon, Deliric, 2.10, Nwanda și cu DOC,
Alna, Haitasu, Paul, Herbert, eu, și cu Smog!
N-am cerut păreri niciodată,
Mai ales de la genu’ de oameni ce par serioși când se-mbată!
Auzeau și se uitau ca tâmpiții,
Bâlmâjind ceva de BUG Mafia, Familia și Paraziții
Strâmbau nasu’ percepând versurile,
Că nu țineau pasu’ cu ele și nici
Nu le vedeau sensurile!
Coincidențe multe, ajung să mă-ngrijoreze
11 septembrie, tot omis-a ipoteze
N-am scris istorie,
N-am prins nici glorie,
Da’ fiecare victorie
Ne-a rămas în memorie!
Probabil că de-afară
Pare mare damblageala
Să urlii 15 ani
Într-o liniște mormântală
Mai nou e total pe dos după capu’ tău
Să mă ‘depărtez de rap,
Și de tot ce-mi face rău
Nu mă interesează de cine
Mă-ncadrează la artă, cine mă ceartă
Sau mă umple de slavă deșartă.
Fiindcă aceiași ce nu voiau să-și bată
Capu’ să-mi priceapă rapu’
Azi n-o să conceapă faptul
Că dacă mai scriu câte-un rând
E pentru că pofta trece gătind,
Dar tot pofta vine mâncând!
Și n-am știut să fiu tare
Printre tentații, și-am rănit sentimente
Pentru niște senzații
Realizând când astea aveau să se termine
Că nu-i nimic mai valoros decât
Viața în sine!
Ca orice alt deliciu,
Poezia-i practic viciu’
Și ca orice slăbiciune
Își va cere sacrificiu’
Nu-i nimic mai greu
Decât să câștigi clinciu’
Că-n afară de Scriptură
N-ai niciun indiciu!
E de-ajuns un simplu artificiu
Într-un litigiu să eviți pușcăria
Sau să scapi de ospiciu
Dar conștiința te bate cu biciu’
Și de supliciu.. nu mai scapi
De-alde Popoviciu sau Patriciu!

Richard Bach - Să Faci Un Sacrificiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Să faci un sacrificiu înseamnă / să renunți la ceva ce îți dorești / pentru ... →

Rareshh feat Dadi - Dadi - Sacrificii ft. Rareşhh

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I
Dadi:
Cine ești tu? Eu nu te știu!
Dar se pare că tu mă știi..
Și tragi concluzii pripite
Arunci cu cuvinte,
vrei răspunsuri, doar zi..
Că-i ușor să vorbești, să detestezi, să jignești
E mai greu să înțelegi, să muncești, să gândești
Știu că ai abilitatea, nu mentalitatea
Să ceri de la tata, nu-i modalitatea
Vrei bani cu lopata, asumați și gata
Că în viață e greu, asta e realitatea..
Ia flow, când zici că ești tare
E autosugestie, când zic că m****c pe tine
Nu e șmecherie, e doar digestie
Dacă știi că ești praf, de ce te dai o bestie
Fac asta de mic, trăiește în mine,
Nu fac de chestie, dacă am ajuns să mă auzi
Crede-mă pe cuvânt că nu mi-a fost ușor
În viață urci și cobori, dai de soare și nori
Le-am fost superior și inferior..
Și-am căzut în depresii, vorbeam cu pereții
Tocmai de asta spun, dacă vorbești din povești
Te dai ce nu ești, asta nu înseamnă că ești bun
Real sau cum vrei, pentru mine muzica
E mai mult decât beat, e mai mult decât texte
E cu totul altceva, mi-am pus și bune și rele
Am băgat și bani, dar cu atât mai mult suflet
Dacă nu înseamnă nimic, transmiți aberații..
Mă piș pe el.. sunet, că am făcut sacrificii
Mă umplusem de vicii, simțeam că nu mai pot
Și am plecat departe, detașat de oamenii,
Ce pentru mine erau tot, ne-am pus botu’
Cu toate, că poate în noapte mă simțeam singur mereu
Dar am ținut capul sus spre ce mi-am propus
Și am rămas același eu, și n-am știut ce să fac
Eram dezorientat, concentrat pe scris mereu
Mi-am zis că ce e adevărat nu e promovat
Dar am lucruri pe care le-am promis
Și n-am cum să mă las, cât timp respir
Că cineva mi-a zis odată..
„Că atâta timp cât faci ce simți, n-are cum să nu îți iasă”
Și nu sunt lași, trebuia să mă lași să îți arăt asta cândva
Dar ai plecat departe, lăsând în spate doar ceață în urma ta
Poate nu am reacționat relevant, încântat în tot felul de kkt-uri
Am luat palme de la prieteni, când trebuiau să-mi fie alături
Dar din cartea mea din care scriu și mai știu cât a rămas
Și am să scriu să îi halesc pe fraieri până rămân fără glas!
II
Rareşhh:
Povestea mea.. e mai complicată
Nu am fost alintată, menită, ascultată
Un copil bătrân, mereu neînțeles
Am căutat să mă fac înțeles
Am vrut să fiu prieten cu toți,
Dar am fost mai retras de mic
Stăteam singur în bancă
Cu capu-n jos și nu ziceam nimic!
Am cicatrici pe spate, pe coate și poate
Am fost mai retras că am avut bețe-n roate
Fără absurditate sau comoditate, nu mi-ai dat dreptate
Și nici libertate, nopți umblate, tache se zbate
Să arate că se poate, să reziști fără mama la 18 ani
Și să le dai mai departe! Seriozitate!
Și sinceritate, uite ce am pe cap și râd cu falsitate
Nu am nevoie de milă și amabilitate
Am scris singur seara târziu la cetate
Dificultate, nu e simplitate, dar e greu să ieși greu
La mirunitate, reciprocitate, am multe citate
În conformitate cu toate pot să scriu o carte
Scrise, aranjate și nu sunt preluate, n-au fost cumpărate
Dar sunt plin de rate, nu în celebritate, că nu mă poți scoate
Trebuie să muncesc, că nu am pe nimeni în spate
Degeaba zici multe cuvinte, eu zic mai bine să taci
Rappu’ nu te face șmecher, trebuie să fii șmecher să îl faci
Dintre tine și alta, eu aleg arta!
N-am de ales că asta mi-e soarta!
Nu-i tot timpul roz, câteodată se-ndoaie,
Tu ai tras o toata viața în arta și eu o pun pe foaie
Am tras pentru ce am și nu am primit nimic
Și nu îmi doresc să fiu ca altu’, sunt Motorizatu’
De-abia am dat startul, pregătit să rup asfaltul.

Ryu - Sacrificii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din ultimii bani fără ajutor de la mamma mia
într-o cameră foarte izolată unde-i mai ieftină chiria
declanșez mania,
fac melodia cu exprimare neortodoxă
nu te prostesc ca un părinte
și ascult porcăria la care muncesc într-o boxă ce mă minte
da’ ține minte accentul se pune numai pe cuvinte
îmi poți vedea sacrificiile făcute
printre multe nopți pierdute sau privind în marca de la blugi
că îmi caut celebritatea decupând coperti și cioplind la cruci
da și dacă ajung ca Biggy să nu-l lăsați pe Puffy să-mi fac piese
când a încetat să-mi pese
speranțele încă sunt cu mine
visez la sălile pline indiferent că sunt down sau mainstream
chiar dacă în prezent am un concert pe an ca Anonim
nu știm să fim decât cu rap nu ne pricepem la vânzări
totuși eu vin decis să scot banii de țigări

Gonzales feat Presus - Ruptă Din Realitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

– Strofa 1 –
Muzica asta nu m-a făcut mai mult decât sunt
Și n-am venit aici aiurea să-ți cânt
Că nu mă vând, știi deja că am mai spus-o
Aici nu ai, dar dacă ești un nimeni ai cam pus-o
Piedici multe, tarfe multe, viața-i tot un zar
D-aia beau mult și am gânduri într-un pahar
D-aia n-ai habar și riști ca să te șochez
Mesaju-i e ca limbaju-i, deci e clar că mă bazez
Lucrez, creez, fac ce știu să evadez
Dați-mi un beat clasic că vreau să vă impresionez
Nu prea vă agreez pe mulți și nu halesc genu’
Ăștia ca noi mereu verificăm terenu’
Și zic ‘Talent Music’, poate-odată-o să se audă
Țipă cât te ține gura că lumea e surdă
Și am destule de-nvățat, multe de cântat
D-aia zic că sunt pe viață necondiționat.
– Refren x2 –
Nu vreau aplauze și nici să-mi dați premii
E doar Gon și Presus, terminați cu grammy
Suntem doar cum vrem să fim
Nu vrem să te păcălim.
– Strofa 2 –
Am un zâmbet de toamnă pentru încă o dramă
Care se dă doamnă, da’ de fapt e panaramă
Vorbesc de viață, nu mă-nțelege greșit
Încerc să profit de fericire-un pic
Noi am stat în picioare și-au trecut ceva ani
Ceva bani băgați, și-am adunat și ceva fani
E din banii mei, din banii lui, din banii noștri
Dar mai important: e din inimă, să știi
Și mulți n-au înțeles cum e să faci sacrificii
Pentru vicii, că vrei să te-asculte și ăia micii
Și alte generații ce tot vin, plini de venin
Printre zile proaste mai strecurăm un vin
S-alungăm amaru’ vieții, vărsăm și-un pahar
Pentru fiecare suflet rătăcit, hoinar
Că sunt destui ce ne ascultă și de-acolo sus
Sper că ai mei sunt mândri pentru unde am ajuns.
– Refren x2 –
Nu vreau aplauze și nici să-mi dați premii
E doar Gon și Presus, terminați cu grammy
Suntem doar cum vrem să fim
Nu vrem să te păcălim