Vladimir Maiakovski – Și Totuși
Strada se prăbuși ca o sifilitică.Râul – voluptate, salivare, pretinsă urâțenie.Lăsându-și lenjeria pân-la ultima frunzăGrădinile s-au tolănit destrăbălate-n iunie.De cum ieșii în stradă,cartierul arsca pe-o roșcată perucă mi-l apăsai pe cap.Oamenii sunt înspăimântați – în gura meamișcă din piciorușe un țipăt nerumegat.Dar nu voi fi judecat, nu voi fi lătrat –ca unui proroc, flori mi-or … Citește mai mult