Rustic – Versuri.pro

Doina Lavric - Șapte Câini Cu Botul Gros

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Șapte câini cu botul gros
Stau întinși pe târlă jos
De dragul stăpânului
Și dulceața zerului.
Nici nu plouă, nici nu tună,
Nici tălăngile nu sună,
Baciul stă la foc stingher
Ca și luna sus pe cer.
Cât oi fi cioban să fiu,
De urât să nu mai știu,
Să cânt doina oilor,
Să beau roua zorilor.

Maria Apostol - În Pădurea Din Leleşti

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunzuliță meri crețești
În pădurea din Lelești
Primăvara cântă cucu’
De s-aude pân’ la Runcu
Primăvara cântă cucu’
De s-aude pân’ la Runcu.
Du-mă dorule, mai iute
La căsuța de sub munte,
La gura izvorului
Sus pe Valea Runcului
La gura izvorului
Sus pe Valea Runcului.
Să mă urc în sus pe plai, of, of
Să mă-ntrec cu cucu-n grai
Dar eu să cânt mai cu foc, mă
Să stea jaleșu’ pe loc.
Dar eu să cânt mai cu foc, mă
Să stea jaleșu’ pe loc

Rainer Maria Rilke - Ce Crug

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce crug mai trainic, oare-i
decât al rusticanei
legi: zilei Sfintei Ane-i
răspunde al Fecioarei.
și alte hramuri, încă
mai de demult – ce bine-
cuvântă tot ce vine
din țarina adâncă.
un verde, cu mult chin
lucrat, pentru ca, -n vii,
să crească, -ntre cei vii
și morți, un bun ciorchin.

Serghei Esenin - Din Știubul cu Dohod de Lângă Tindă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din știubul cu dohod de lângă tindă
Ies printre doage șerpi subțiri și moi.
Găinile sar lacome să-i prindă
Și-și șterg de smoală ciocurile prin gunoi.
Căruței strohot aspru-i umple leasa
Și ca pe labe s-a lăsat pe osii, greu.
Atent și grav, de parcă-ar bate coasa,
Bunicu-ndreaptă-un cui în fercheteu.
O scroafă cu purcei pe la poiată
Tot dă târcoale troacei de lături.
Pe troscoțel o curcă-mborzoșată
Își ciugule păduchii de pe la-ncheieturi.
Din deal se năruie spre staniște o turmă
De oi ce plâng în jalnicul lor grai.
Păstorii vin cu bicele din urmă
Și strigăte de ”brrr” și ”haida-hai”!

Niculina Stoican - Frumos Îi La Mine-n Sat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Crenguță de măr rotat,
Frumos îi la mine-n sat
Când e fânul de tăiat
Și grâul de secerat,
Cireșele de mâncat,
Fetele de sărutat.
Când aleargă zorile
Și-alungă negurile
Culeg roua de pe flori
Și-mi spăl mândri ochișori,
Mă vorbesc cu florile
Și le rup miroasele.
Mă uitai în deal, în vale,
Văzui lume ca o floare,
Lume mândră, luminată
Cu dragoste-mpreunată,
Văzui oamenii din munți
Cu luceferei pe frunți,
Dulce-i vorba la dânșii
Și seamănă cu munții.

Kapushon - Stăpânii Stânelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Unu, doi, unu, doi, începe fizzareadka, dimineața printre oi.
Unu, doi, unu, doi, începe fizzareadka, dimineața printre [zii].
Mai ceva ca la armată, la patru în picioare.
Mai pe urmă, după treabă, și ceaiu’ și mâncarea.
Cu ochii bulbucați, spălat repede pe față,
Oile se mulg până începe dimineața.
Pe urmă vine lumea ca să ieie lapteli,
Le aduce și dejunul, de băut, te miri ce-ar fi.
Care cu bacu, care cu borcanu’, care cu canistra,
Care cu o oală, laptele s-o-mpărțit încă de la cupuiala.
La șase-s pe câmpuri, care-s după treierat
De grâu, de orz, de păpușoi sau de răsărită.
De-ai scăpat-o în lucernă, vezi că poate s-o umflat,
Ciobanii știu, numa’ cu cuțitu’, cum de-i reanimat.
Când soarele e sus, oile la umbră stau, culcate,
Scoate și ciobanu’ o mahorca, pe jumate.
Aproape de amiază, vin la stână iar la muls,
Dacă-i vară, ca dacă-i frig, de două ori, de ajuns.
Dui, dui, dui, dui, dui.
Pasunile-mprejur toate-s a lui.
Auzi în deal doina de dor,
Aista-i el, stăpânul stânelor.
Dui, dui, dui, dui, dui.
Papurile-mprejur toate-s a lui.
Auzi în deal doina de dor,
Aista-i el, stăpânul stânelor.

Ionela Prodan - Când Văzui Că Nu Mai Plouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Frunzuliță, bob de rouă,
Când văzui că nu mai plouă,
Soarele din nori ieșind
Și pământul aburind,
Pusei plugul pe căpêle,
Ipingeaua-ntre rotile,
Luai drumul câmpului
Pe sub poala codrului
Și umbra dafinului.
La cărarea ierbuții
Văzui urma mândruții,
O cunosc iminei
Că-i luai cu banii mei,
S-o fi dus pe Băldălui
La pusul porumbului,
Ori s-a dus la ghiocei
Sau la frunză pentru miei
Că nu aud glasul ei.
Hai, Jiene, hai mai tare,
Că ne-apucă prânzu-ăl mare,
Cea, Jiene, bou bălțat
Să terminăm de arat,
Trageți brazdă mai adâncă
Să vă dau drumul pe luncă,
Voi să pașteți prin lăstar,
Eu cu mândra sub umbrar
C-așa-i viața de plugar.

Ioan I. Ciorănescu - Rustic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cer înnorat și vestitor a ploaie,
Pomi cari gem și cari se-ncovoaie,
Vânt care gâfâie obosit,
Soare ce moare în asfințit,
Praf ce se-nalță pe drum în trâmbe,
Care ce-aleargă pe uliți strâmbe,
Turme ce grabnic se-ntorc din suhături,
Flori ce tulpina și-o-nclină pe straturi,
Și-apoi tăcere: cumpăna tace,
Pe sat domnește vremelnică pace.
Dar ploaia vânjos răbufnitu-și-a stropii,
Plâng sălcii pletoase și freamătă plopii.
Săgeți de mulsoare jos norii azvârlă
Și curge mai turbure limpedea gârlă.
Se văd o fată și un flăcău,
La capăt de sat cum trec un pârău.
Pe lunca de-alături i-a prins vijelia
Și fata se vaită că uda-i e ia.
Flăcăul minteanul pe spate i-aruncă
Și-o strânge cu brațul, crezând că-i pe luncă,
Dar fata un ghiont mânioasă i-a dat:
«Te-astâmpără, bade, că iată-ne-n sat.»