ruga – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Ecoul Din Astral

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Undeva-n adâncul muntelui ascuns,
Încolțea sămânța unui suflet nou,
Gata să pornească, spre a-i fi răspuns,
Unei rugi ce-așteaptă, din astral, ecou.
Îi creștea puterea, iar lumina sa
Pătrundea pereții, căutându-și drum
Ca un râu de lavă ce s-ar înălța
Din adânc de munte, sub un cer de fum.
Clocot, freamăt, vuiet, nori cuprinși de foc,
Vânt pornit s-anunțe lumilor de jos
Nașterea acelei ce-și va face loc
Într-un lut ce-așteaptă, sacru și sfios.
Și-a-nceput lucrarea, plămădind întâi
Trupul de regină gata a-l primi
Pe acela care, sub al ei călcâi,
Va jura, pe viață, că o va iubi.
Terminând lăcașul inimii-n final,
A creat ființa ce va fi, mereu,
Un ecou al rugii care, din astral,
A-ntregit puterea sufletului meu.
Daniel Vișan-Dimitriu
(16 iun. 2020, Vol. “Cântecul visurilor”)

Maria Magdalena Danaila - Rugă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Păcatul îmi trezește de sine uitarea,
Și răul se dezlănțuie-n sufletul meu.
În aer văd albastru cum vine-nserarea,
Și fulguie în suflet chinul lung și crunt.
Mi-e sufletul, iubite, o aprigă iarnă,
În tine se așterne speranța mea.
Aud cum bate-n vifori, la geamuri, tristețea,
Și o privesc pierdută de după perdea.
Nu-mi mai recunosc nici glasul, nici mâna,
Chiar chitara-mi pare străină acum,
Totul e straniu: culoarea, lumina,
Și-un gol în suflet doare nebun.
Dăruiește-mi, Doamne, lumina, ninsoarea
Să îmbrace în alb negrul gândului meu,
Să aștearnă-n suflet cu grijă uitarea,
Și-n zăpada Ta să-mi plâng dorul mereu.
Ce vifor sufla-n mine, ce crâncenă soartă,
Mă face să simt lumea că nu mai e a mea.
Ce crivăț se dezlănțuie-n fiece dată,
Și-mi biciuie privirea să nu Te pot uita.
Privesc uimită ceasul, tresar speriată,
Îl țin în mâini cu ciudă și-l strivesc sub călcâi.
E timpul mult prea iute, prea aprig mă calcă,
Și nu mai pot pătrunde duios să îl mângâi.
Nu-mi mai recunosc nici glasul, nici mâna,
Chiar chitara-mi pare străină acum,
Totul e straniu: culoarea, lumina,
Și-un gol în suflet doare nebun.
Dăruiește-mi, Doamne, lumina, ninsoarea
Să îmbrace în alb negrul gândului meu,
Să aștearnă-n suflet cu grijă uitarea,
Și-n zăpada Ta să-mi plâng dorul mereu.
Nu-mi mai recunosc nici glasul, nici mâna,
Chiar chitara-mi pare străină acum,
Totul e straniu: culoarea, lumina,
Și-un gol în suflet doare nebun.
Dăruiește-mi, Doamne, lumina, ninsoarea
Să îmbrace în alb negrul gândului meu,
Să aștearnă-n suflet cu grijă uitarea,
Și-n zăpada Ta să-mi plâng dorul mereu.

Maria Apostol - Doamne, La Dușmanii Mei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne, la dușmanii mei
Dă-le, Doamne, ce vor ei
Dă-le car cu patru roate
Ia-le pofta de la toate
Dă-le car cu patru boi
Și-o mulțime de nevoi.
Nu știu, Doamne, ce-au cu mine
Nu le-am făcut nici un bine
Dar nici rău nu le-am făcut
Nici la masă n-am șezut
Am trăit cum am putut
Și nimic nu le-am cerut.
Stau așa și mă gândesc
Pentru ce mă dușmănesc
Pentru ce, dușmancele
Îmi tot țin cărările
Pentru ce, dușmancele
Îmi tot țin cărările.
Doamne, la dușmanii mei
Dă-le, Doamne, ce vor ei
Dă-le car cu patru roate
Ia-le pofta de la toate
Dă-le car cu patru roate
Ia-le mâinile din coate.

Maurice Maeterlinck - Ruga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Știi, Doamne, sărăcia mea!
Și tot ce către tine poartă!
Cu toată buruiana rea
Și puțin soare pe o moartă.
Și oboseala mea s-o vezi,
Și luna stinsă-n zori oprind-o,
Singurătatea-mi fecundezi,
Cu strălucirea ta stropind-o.
Deschide-mi, Doamne, calea ta,
Lumină-mi sufletul cu viață.
Că-i tristă bucuria mea,
Ca iarba lâncezind sub gheață.

Maria Eugenia Olaru - Rugă Către Sfânta Vineri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iartă, Măicuță,
lcălcâiul aprins de miezul pământului!
Setea o potolesc pulberi de fluturi.
Fruntea destăinuie
brațele purtătoare de rod,
iar adevărul verde-i lumii blestem
și ochiului meu închisoare de ape.
Cununi n-am știut împleti.
Păzitoare sunt mieilor.

Corneliu Coposu - Ruga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cerne Doamne liniștea uitării
peste nesfârșita suferință
seamănă întinderi de credință
și sporește roua îndurării.

Răsădește Doamne dragostea și crinul
în ogorul năpădit de ură
și așterne peste munți de zgură
liniștea, iertarea și seninul.

Costel Zăgan - Rugă Spre Înviere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aştept
cu
sufletul îmbrăcat de sărbătoare.
Lumina Ta spre fiinţă,
Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul cel pururea Nevinovat
al
Lui Dumnezeu.
În genunchi
mă înalţ
spre
Lumina Ta
Şi-L simt
pe
Dumnezeu
înviind
şi-n
sufletul meu
amar.
Costel Zăgan

Constantin Michael-Titus - Rugă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Flori de lumină cresc în mine, Doamne,
şi primăvara însoreşte
în fiecare zâmbet ce-l primesc.
Fără sfială mă îmbăt de flori şi de lumină
şi nu mă mai gândesc
că pentru mine-i fruct oprit.
Tu ai zidit fiinţa ce-i copilă şi femeie
asemenea zeiţelor pe care le-ai unit
cu ceata ta de îngeri
când ai scos lumea din păgânătate.
Mi-ai dăruit-o sau Ţi-am luat-o,
nu ştiu..
Tu n-ai băgat de seamă,
sau poate ţi-am furat-o.
Dar, Doamne, cum să nu mă ierţi
când Tu eşti primul care poruncind
neprihănirea,
ai aşteptat mereu
şi-aştepţi iubirea?

Cristian Vasile - Dă-mi Câte Puțin Din Tot Ce Ai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fetițo, dacă-n ochii mei privești,
Fetițo, numai dragoste citești.
Nu crede că vreau să te amăgesc,
Ascultă-mi ruga, căci eu de mult timp te iubesc!

Refren:
Dă-mi câte puțin din tot ce ai,
Fie cât ar fi, numai să-mi dai!
Vreau din albastrul ochilor tăi,
Vreau din dulceața buzelor moi.

Dă-mi din parfumul îmbătător
De-a cărui aromă mă-nfior
Și-aș mai vrea, și-aș mai vrea să îmi dai
Mă rog, dă-mi câte puțin din tot ce ai!

Fetițo, te rog nu te supăra!
De-ai știi tu ce mult sufăr, m-ai ierta.
De vină e numai inima mea;
Ea îmi impune să repet din nou ruga mea!

Refren.

Johann Wolfgang Von Goethe - Nevoia Te-Ndeamnă Spre Rugă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nevoia te-ndeamnă spre rugă, se zice... Străinul / Meargă-n Italia, căci află duium de nevoi. →