ruben dario – Versuri.pro

Melancolie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lui Domingo Bolivar.
Tu, frate, care știi lumina, spune-mi-o și mie.
Sunt ca un orb.
Sunt fără drum și merg pe bâjbâite.
Merg pe sub ploi și fulgere dezlănțuite,
orbit de vis, nebun de armonie.
Visul e boala mea. Din poezie
lucrată mi-e cămașa pe suflet; ascuțite
vârfuri de fier ea are, spini, cuțite,
din care picură melancolie.
Și astfel merg. Orb și nebun prin lumea mea
amară;
și mi se pare-adesea că drumu-i lung și-i seară,
iar uneori că-i scurt și va să se termine.
Și-n căutarea dintre viață și-agonie,
chinul mi-l duc și-abia mă mai pot ține.
N-auzi cum cad din mine stropi de melancolie?.

Eu Urmăresc o Formă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu urmăresc o formă, dar pana mea n-o prinde;
boboc al cugetării ce-ar vrea să fie floare;
o simt pe buze ca un sărut care aprinde
a Venerei din Milo ciuntită-mbrățișare.
Un șir de marmuri albe sub verzi palmieri se-ntinde;
mi s-a prezis că Zâna în față-mi va apare;
lumina doarme-n mine cu pene licărinde
ca pasărea din lună-ntr-un lac cu unde clare.
Și aflu doar cuvântul fugar, inițiere
melodică din flaut, ce-ntr-o clipită piere,
și visul, barcă-n spații, vâslind fără de grabă;
iar sub pervazul scumpei Frumoase-Adormite,
suspinele fântânii curgând neistovite
și-al lebedei gât candid, arcat, care mă-ntreabă.

Pegas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când i-am sărit acestui sălbatic cal în spate
am zis voios: „Ah, viața-i frumoasă și senină”;
purta între sprâncene o stea de foc, divină.
Albastru era cerul, eu – gol pe jumătate.
Deasupră-mi sta Apolo cu arme-nvăpăiate;
urcam, ca Belerofon, pe dâre de lumină.
Ilustră-i orice culme, sub Pegas când se-nclină,
iar eu, voinic, zburat-am cu Pegas peste toate.
Sunt cavalerul marilor energii umane,
încoronat cu lauri în pletele vibrante
de Împăratul zilei cu platoșă fierbinte;
stăpân pe armăsarul cu coif de diamante,
condus de auroră, plutesc în zboruri plane
nainte prin azurul imens, tot înainte!.

Treci și Uită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu, pelerin căutând degeaba-n zare
un drum mai bun sub alte zări, străine,
de ce-mi ceri mâna, dacă-aici sub soare
ursita mea-i și-a ta – o, pelerine?.
Nicicând destinul nu-l ajungi, știi bine
porți moartea-n carne ca un vierme care
devoră tot ce-i omenesc în tine..,
ce-i omenesc, dar și divin și mare!.
Urmează-ți, deci, în pace lunga cale,
drumețule! E încă-ndepărtată
țara din visul tău, necunoscută.
.. Iar visul e un chin. Tu treci și uită.
Momit de vis, momit ești totodată
s-arunci în vânt văpaia vieții mele.