Baba Tahir - Rubaiaturi, Catrene Monorimice IX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

45.
Un foc mi-e-n inimă și ochii-n lacrimi sunt.
Ulciorul vieții-i plin de-al sângelui frământ.
Mireasma-ți mă va smulge sigur morții,
în clipa când vei trece peste-al meu mormânt.
46
Moartea e o boală care n-are leac.
Regi și sfetnici la poruncă-i fac pe plac.
Împărați ce mai ieri prădau orașe
astăzi pradă viermilor sub glie zac.
47
Din ziua când făcutu-ne-ai Tu din argilă,
vădirăm numai nesupunere și silă.
În numele imamilor credinței noastre,
prefă-Te că nu vezi când vine-acea cămilă!.
48
De griji lumești oricare suflet are parte.
Prin alchimie poți de ele-a te desparte.
La urmă îi aflăm cu toții leac durerii,
căci inima-și găsește leacul doar în moarte.
49
De lumea asta vrând a mă desparte, – mă tot duc..
Lăsând în urmă China, mai departe – mă tot duc..
Întreb hagiii cât de lung e drumul.
„Am mers destul sau trebuie mai departe – să mă duc?”.
50
Tu, ce știința bolții nu știi s-o rezumi,
și nici spre crâșme pașii nuții să-i îndrumi,
o, cum vei ști tot ce-ai pierdut sau câștigat?
Cum vrei s-ajungi printre aleșii astei lumi?

Baba Tahir - Rubaiaturi, Catrene Monorimice V

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

20.
În lumea asta, fluture asemeni mie – nu-i.
Și nici vreun alt nebun asemeni să mai fie – nu-i.
Vezi, șerpii și furnicile își au sălașul lor.
Pentr-un sărman ca mine, nicio coșmelie – nu-i.
21.
În cuget, doar grăuntele pierzării – încolțește,
și-n crângul meu doar floarea frământării încolțește.
Atâta mi-e de sterp pustiul inimii,
încât în el doar iarba disperării – încolțește.
22.
Ca un pocal mi-e inima când plânge,
încât oftatul meu o poate frânge.
De plâng cu sânge nu-i mirare: -s pomul
ce-și are rădăcinile în sânge.
23.
Un singur chin dac-aș simți, – ce bine-ar fi!
Și scurt dac-acel chin ar fi, – ce bine-ar fi!
Să-mi stea la căpătâi un vraci sau vreo iubită
Și numai unul de-ar veni, – ce bine-ar fi!.
24.
Ca naiul jeluiește inima-mi pustie..
Durerea despărțirii-o simt mereu mai vie
și pân-la Ziua Judecății mă va pârjoli.
Dar când veni-va Ziua, numai Domnul știe.
25.
E primăvară. Trandafirii-n crâng mă-mbie..
Pe orice ram se strâng privighetori, o mie..
Dar eu pe niciun câmp nu pot să pun piciorul.
Mai arsă inimă c-a mea n-aș vrea să fie!.
26.
Sunt pasărea de foc ce poate-aprinde-n pripă
întreaga lume c-o bătaie de aripă.
Zugravul pe-un perete de m-ar zugrăvi,
icoana mea-ar aprinde casa într-o clipă.

rubaiaturi – Versuri.pro

Baba Tahir - Rubaiaturi, Catrene Monorimice IX

Baba Tahir - Rubaiaturi, Catrene Monorimice V