rozmarin – Versuri.pro

Steliana Sima - Mi-e Drag Numele Marin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Crenguța de rozmarin
Mi-e drag numele Marin,
Numele și gura lui
Of, pupa-mi-l-aș de pui!
De-mi vorbește mă roșesc,
Când sărută mă topesc,
Și cu tot când e cu mine
Mă lasă și fără minte.
Gurița-i miroase-a crin
Cămașa a trandafir
Când îl văd inima-mi sare
Și loc în piept nu mai are.
Când mă ține strâns de mână
Mă săgeată la inimă
Eu spun că nu mi-a fost dor
Dar ochii mă dau de gol.
Lasă-mi, Doamne, ce iubesc
Să-mi fie drag să trăiesc
Lasă-mă să trăiesc bine
Cu neicuța lângă mine.
Să mi-l culc pe pat de flori
Să mi-l sărut până-n zori
Dimineața să-l trezesc
Să-i spun ce mult îl iubesc!
Să mi-l culc pe pat de flori
Să mi-l sărut până-n zori
Dimineața să-l trezesc
Să-i spun ce mult îl iubesc!

Cezar Baltag - Starostă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unde este armăsara ce sfințea odinioară?
Doamne, ce mai lcoparda care mușca și dezmiarda cu pricina rozmarină și meteahna de mezină cu călcâiele-n mărar, și buricul nufăr.

Nu te supăr că mă supăr și mă dau după ienupăr, nu fi țepăn că mă decăpăn, aia-i asta, asta-i aia, soarele mi-a-ncins păstaia.

Cântă, cucuie, osana, că mă-nsor cu coțofana, dămona de dud domol cu măduva de nămol.
Oh, ce sfântă nebunie când privea în bagdadie și sălta îndemânatic ca leoaica pe jăratic.
Unde este armăsara ce sfințea odinioară?
Oh, fecioara meretrică foarte gingașă-n cerbice din genunchii tăi cu price își fac arșice.
Unde ești divină mânză cu coapsa încinsă-n pânză

Floarea Calota - Vino-ncoa, Dadă Ioană!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vino-ncoa, dadă Ioană,
Dă-mi vreun leac, vreo buruiană,
Să mă oblojesc la rană,
Că d-aseară până-n zori
De trei ori era să mor
Că arde inima-n mine
Ca un cuptoraș de pâine,
Niciun praf de farmacie
Nu-mi aduce leacul mie,
Și să rabzi, dadă, cât poți
Să nu-mi dai taina la toți,
Că și eu de-atât răbdat
Limba-n gură mi-a crăpat.
Calcă iarbă fir cu fir
Să-mi găsești un rozmarin
Să-l arunc la neica-n sân,
Să-l arunc la neica-n sân
C-are mintea de copil
Nici nu vede, nici n-aude,
Nici cu vorba nu-mi răspunde,
Eu de când l-am îndrăgit
Are chipul zugrăvit,
Pe trup numai țoale bune,
Iese primenit la lume,
Pe cărare pardosită
Cu umbrare de răchită.
Mai bine du-te de-i spune
Că zăbavele nu-s bune,
Că zăbavele nu-s bune,
Că puicuța-i duce dorul
Și mi-a-nțelenit ogorul,
Că de nu e cine nu e
Ca puiul nu mă mângâie,
Că de nu e cine nu e
Viața-mi rămâne pustie,
Când îl văd mă trec fiori
De la tălpi la subțiori,
Când îi văd chipul frumos
Mă ‘junghie pân’ la os,
De mi l-ai aduce mie
Ți-aș face pomeni de vie!

Irina Loghin - Ionel, Când Treci pe Vale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ionel, când treci pe vale
Din cărare rupe-o floare,
O floare de rozmarin
Că de dor mi-e pieptul plin.
O floare de liliac
Că mi-ai fost pe lume drag,
Dar s-o rupi cu rădăcină
S-o sădești într-o grădină.
Cară-i apă c-o găleată
Și s-o uzi cu mâna dreaptă,
Floarea de s-o ofili
Dragostea ni s-o sfârși,
Iar de-o fi să înflorească
Dragostea să ne unească.

Măi, Ionele, măi!