Grigore Vieru – Numărătoare
Unu, doi, trei,Strângem flori de tei.Patru, cinci, șase,Florile miroase.Șapte, opt, nouă,Zece pomi cu rouă!
Versuri corectate și adnotate
Unu, doi, trei,Strângem flori de tei.Patru, cinci, șase,Florile miroase.Șapte, opt, nouă,Zece pomi cu rouă!
ArgheziCeruri cu stele albe, cuprinse-n stropi de rouă
Pământul tremurăde plăceresub un soarecu violențedelicate
Știai tu, Marie,Că roua e vie?Că-n zori face ouăȘi ies pui de rouăȘi ies stropi de puiCe umblă hai-hui prin iarba lor mamă,De soare li-e teamă,De ziua fierbinteCând puiul o simteAlunecă-n moarteCă mâine-i departe..De-ar fi dimineața,Zicea pui de strop,Ar fi altă viață,Acum mă îngrop,Și-aud cip-ciripȘi-mi vine să țipCă sunt incolor,Că nu cresc un picȘi trebuie, … Citește mai mult
Iată, vine din nou,Cel hrănit cu numai rouăDe la Livan,Într-acest an,Al nouălea.Prejama bland,Îmiresmand,Rugu-i fumegând.Născut din ouȘi hrănit cu numai rouă,În roșu nimb, într-acest timp,Al nouălea.Rodnic foc și nou izvod,Arderea-i de tot.Fie să renască numai cel ce harAre de-a renaste curățit prin jar,Din cenușa proprie și din propriul scrum,Astăzi ca și mâine, pururi și acum.
Azi dimineață eram rouăA venit soarele și m-a băutLumea împărțindu-mi-o în douăDragoste, dragostea mea, a, aAzi dimineață, eram rouă..Azi la amiază, eram norA venit soarele și m-a băutPicătura cu picătura, ușorDragoste, dragostea mea, a, aAzi la amiază, eram nor..Astă seară voi fi steaN-am să clipesc de multe oriMarea mă cheamă, vrea să mă beaDragoste, dragostea … Citește mai mult
III.Altul? Când dealurile obosescAbsent? Când soareleVa întreba dacă gloriaE una perfectă.Prea mult? Când narcisa galbenăSe naște din rouă:Așa cum e, o prieteni!Dați-mi-o!
Tulbure domn al zilei de marți,Vrei orele-ntre noi să le-mparți?Doar trei îți cer. Cele mai largi.În prima plimbu-mi melcii dragi.A doua — roua-n cheaguri strâng.Și-n ultima adorm adânc.Iar douăzeci și una, blând,Tot să le umpli pe pământCu crini căscați spre fluturi grei.Tulbure domn al zilei, vrei?
Căldura lumii dacă-mi întâmpină dorința,Uitând de-nmiresmatele flori ce-ncântă morții,Merg sub copacul verde c-un fir de iarbă-n gură,Mă-nchin la anotimpul de carne și de rouă.Acolo-atinge ora și insula, și drumuri,Se-apleacă pe fântână cu bunătate-n piatrăSă-i interzică setei zadarnica nădejde,Nădejdii credincioase ca suflul sărutării.Deschis e ramurișul la născători solare;O văd cum se trezește pe patul ei de … Citește mai mult
În zori stropi puri de rouă pun perle pe lalele.Dios își-nclină fruntea timide viorele.Iar mugurele rozei, plăpânde și sfioase,Își strânge-n juru-i pudic tunica de mătase.