René Char – Roșeața Matinalilor – XVIII

A te ține ferm pe pământ, și, cu dragoste, a oferi brațul unui fruct neacceptat de cei ce te sprijină; a clădi ceea ce crezi că-ți este casa, fără ajutorul primei pietre, al ultimei țigle, care mereu, într-un mod de neconceput, vor lipsi, iată blestemul.René Char – „Cele mai frumoase poezii”

René Char – Roșeața Matinalilor – XI

La fiecare presiune de-a rupe cu șansele noastre, cu morala noastră, și de-a ne supune cine știe cărui model simplificator, aceea care nu datorează nimic omului, care ne vrea binele, ne îmbie: „Răzvrătit, răzvrătit, răzvrătit…”.René Char – „Cele mai frumoase poezii”

René Char – Roșeața Matinalilor – VIII

Cât suferă această lume să fie modelată între cei patru pereți ai unei cărți pentru a deveni lumea omului! Și cum să nu socotești mai mult decât un nenoroc faptul că apoi încape pe mâna unor speculanți și-a unor smintiți ce o împing înainte decât propria ei mișcare? A combate, de bine de rău, fatalitatea … Citește mai mult