romanta versuri – Versuri.pro

Mihail Lermontov - Romanța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe-al mării țărm stă dârză o stâncă-ntunecată,
Pe fruntea ei, un trăsnet se abătuse-odată.
Și-a despicat-o-n două lăsând la mijloc cale
Pe care spuma apei în clocot se prăvale.
Sunt două stânci străine, cum le-a lăsat furtuna.
Lungi crăpături arată c-au fost odată una.
La fel, pe noi bârfirea să ne despartă vreu
Și totuși, pentru tine, străin eu n-am să fiu.
Nu ne-ntâlnim. Iar dacă s-ar pomeni de mine
În fața ta, ai zice: „Cine-i acela? Cine?”
De-ai să hulești viața-mi cu tine, împletită,
Ai să-nțelegi că, astfel, tu însăți ești hulită.
Din amintiri- pe mine, simțirea mea-nfocată,
N-ai să le smulgi.. Nici clipa trecută. Niciodată.

Cincinat Pavelescu - Romanța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iubirea mea nu-i zvon de șoapte,
Nici mandolină pe sub geamuri,
E vânt sălbatic, vânt de noapte,
Ce smulge flori și frânge ramuri.
De-ți place urletul furtunii
Și balul mării-nfuriate,
Cu frică pleacă-te spre iadul
În care dorul meu se zbate.
Dar dacă-n inima ta plină
Nu-ncap simțirile eterne,
Atunci înfundă-ți capu-n perne
Și-adormi în cânt de mandolină!

Edgar Allan Poe - Romanța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Romanță, ce cu drag te-nclini
Și cânți, lăsând aripa lin,
Prin frunzele verzi scuturate,
Pe lacul cu ape-adumbrate,
Ca un papagal colorat
Mi-ai fost zburător familiar,
Ce alfa-vita m-a-nvățat
Și-a spune-ntâiul cuvânt clar,
Pe când eram prin mari păduri
Copil cu ochii prea maturi.
Eternul anilor condor
Atât mișcă tăria-n cale
Cu focul fulgerelor sale
C-a’ lumii griji nu mă mai dor,
Privind la cerurile pale,
Și când o mai senină clipă
Tinde pe mine-a ei aripă,
Timpul cu lira și cu-o rimă
A mi-l petrece-ar fi risipă,
Și pentru inima-mi o crimă,
Când strunele n-o întraripă.