romanta mortului

Paznicul mi-a-nchis cavoulȘi-am rămas afară-n ploaie..Paznicul mi-a-nchis cavoulȘi-am rămas să-mi plimb scheletulPe sub sălciile ude,Ce mă cheamăȘi se-ndoaieSă-mi sărute golul negru ce-mi plutește în orbite,Să-mi sărute alba frunte –Fruntea ce-mi știa secretulAiurărilor trăite –Și să-mi șteargă de pe oase picăturile de ploaie..Paznicul mi-a-nchis cavoul și-am rămas în ploaie-afară.Și-am rămas să-mi plimb scheletul printre albele cavouriUnde-ai … Citește mai mult