Liry, [Gani]:
În visul meu, românul dispune de un trai decent.
Îşi adaptează mediul, fiind inteligent.
[Atent la nevoile celui de lângă,
Nu vrea mai mult decât cât să-i ajungă.
Încă ştie sensul celor trei culori
Citează, citeşte românii autori.]
N-are nevoie de alţii să-i dicteze valori,
Le are pe-ale lui, obţinute cu sudori!
Se respectă, nu-şi neglijează monumentele,
Nu le-ascunde sub reclame paraginile!
[La marginile oraşelor, păduri, nu tone de gunoi,
Curat la suflet, chiar şi prin noroi!]
Nu ridică-n slăvi regimul ce l-a-napoiat,
Din respect pentru toţi cei ce închişi au stat!
Nu-şi plânge de milă, iese mândru în stradă,
Pentru că strada lui îi dă motiv de promenadă.
[Vrea să-şi vadă nepoţii crescând în ţară,
Să iasă-n faţa blocului când spun că vor afară.
Pot s-apară probleme, tot nu-i separă,
Oricât de grele pot să pară!]

REFREN – Bean:
Foaie verde de salcâm,
Ce-nseamnă să fii român.
Mare foc pe-acest tărâm
Şi unii pleacă, alţii rămân.

[Gani], Liry:
[În România ce-mi apare-n vis,
Omul e paşnic, însă nu se lasă-nvins!]
Din neam de haiduci, nu suportă stăpâni,
Dar are stimă pentru toţi ai săi români:
De la pensionari până la monştri sacri!
Funcţionarii n-aşteaptă şpagă să nu fie acri!
Nici poliţia, aici justiţia nu-i oarbă,
Are dioptrii de legi şi nu-i şpagă să nu le vadă!
[Doar în tablouri natura-i moartă,
Ochii-s deschişi din nou către artă!]
Nu se suferă de lene, de manii epocale.
Sanitarul e sănătos în salarizare!
[Românu-i tare, nu dus de nas ca vitele.
Nu-şi pierde firea, îşi găseşte cuvintele:
Vorbe tăioase, nu limbaj de lemn,
Principii sănătoase, rămâne demn!]
Fiecare are doi părinţi în loc de unu,
Că niciunul nu-şi are în afara lui drumul!
Învăţământul nu scoate profesori în stradă,
Cu foamea de a şti, elevii le fac pâinea caldă.
[În loc să cadă, îşi păstrează credinţa
Departe de orice ar otrăvi fiinţa!
Toţi rămân uniţi, cum e corect,
Toţi români, indiferent de dialect!]

REFREN – Bean:
Foaie verde de salcâm,
Ce-nseamnă să fii român.
Mare foc pe-acest tărâm
Şi unii pleacă, alţii rămân.

Refren:
Foaie verde de salcâm,
Ce înseamnă să fii român.
Mare vorbă pe acest tărâm
Și unde pleacă alții rămân.

O Românie ce-mi apare în vis,
Lumea e pașnică, dar însă nu se lasă învins.
Neam de haiduci, nu suportă stăpâni,
Dar are stimă pentru toți ai săi români,
De la pensionari până la monștrii sacri,
Funcționarii nu așteaptă șpagă să nu-ți fie acri,
Nici poliția, aici justiția nu-i oarbă,
Are dioptrii de lecții și nu își bagă să nu le vadă.
Doar în tablouri natura-i moartă,
Ochii deschiși din nou către artă.
Nu se suferă de lene pe manii epocale,
Sanitarul e sănătos în salarizare.
Românul e tare, nu se nasc ca vitele,
Nu-și pierde firea, își găsește cuvintele.
Vorbe tăioase, nu limbaj de lemn,
Principii sănătoase, rămâne ferm.
Fiecare are doi părinți în loc de unu,
Ce nici unul nu-și are în afară drumul.
Învățământul nu scoate profesori în stradă,
Cu foamea de a știe, elevii le fac pâinea caldă.
Nu o să cadă, își păstrează credința,
Departe de orice ar otrăvi ființa.
Toți rămân uniți, nu e corect,
Toți români, indiferent de dialect.

Refren:
Foaie verde de salcâm,
Ce înseamnă să fii român.
Mare vorbă pe acest tărâm
Și unde pleacă alții rămân x2