Roma

Johann Wolfgang Von Goethe – Pietre, Dați-Mi Un Semn

de

Pietre, dați-mi un semn, vorbiți, înalte palate,Străzi, o vorbă rostiți! Demone, nu te arăți?Însuflețit este tot, da, între sfintele-ți ziduri,Veșnică Romă, și mut, doar pentru mine, e totul,O, dar cine-mi șoptește, la ce fereastră zări-voiDulcea făptură ce-n flăcări mă răcorește?Încă nici nu presimt calea pe care urma-voi– Spre ea, de la ea – și timpul … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Elegii – VII

de

O, cât de vesel la Roma mă simt! Cu gândul la vremeaCând, dincolo-n nord, tulburea zi m-apăsa.Cer neguros și greu se lasă peste creștet,Ștearsă, informă, lumea zăcea lângă cel ostenit.Zbuciumatului cuget, căile sumbre pândindu-i,Mut mă pierdeam în adâncul eului meu.Azi, un văzduh mai senin îmi învăluie fruntea,Febus, divinul învie forme, culori.Noaptea de stele sclipește, răsună … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Olahus Magnus (1490-1558)

de

E cartea lui Olahus teologul,Cel care nu s-a lepădat de RomaCând Luther s-a desprins în MiazănoapteȘi Wyclif și Jan Hus. Din răsăritVenit-a în Italia să-și afleLa greaua-i apăsare mângâiereaȘi-atunci povestea neamului a scris-oDin țara lui, purtându-l în legendă.O dată doar ținut-o-am în mână.Hainul timp să șteargă amintireaFerecăturii n-a putut și simtAtingerea acelor file, pipăiCerneala literei … Citește mai mult

Eugen Jebeleanu – Cosimino

de

Cu miile-i de cârlionți în soare,cu barba lui căprină, filozof,stăMarcusAurelius pe calu-i,cam de vreo două mii de ani,laRoma;priveștecu ochii-i exoftalmici, gânditor,văzduhul albastru,în timp ce armăsarul de sub el.înalță, cam de tot atâta vrememasiva lui copită,să nu-l atingăaceste libelule sau gândăcice-i zboară pe aproape:limuzinele.O,AveCaesar!Umbra-i, odată cu-nserarea.se-ntinde ca un văl peste-oceanulde-asfalt.Atâtea s-au schimbatLunaplombează cu argintmăseaua cariatăaColoseului.Caracalla priveștecu … Citește mai mult

Horia Vintila – Obeliscul

de

(În Piazza del Popolo).Unde-au fost plopi odată, înaltul obelisc,În jur fântâna cade în jerbe de luminăO cruce-a-nfipt-o Papa în ascuţitul piscŞi peste Roma pare un gând care se-nchină.Pe piatra greu cioplită, de vreme şi de-o mână,Hieroglife groase vorbesc şi-acum ca ieriŞi pe deasupra apei ce gâlgâie în fântânăNecunoscute semne se urcă înspre cer.Efortul însă pare … Citește mai mult

Rodica Elena Lupu – Istorici Repetenți

de

Noi, nu suntem urmașii RomeiȘi știm cu toții acest lucruChiar dacă manualele în școliElevilor le ascund totul.Aceste cărți nu vor, se pareSă țină pasul cu realitateaÎncet, încet însă adevărulPus e-n lumină cu dreptatea.Răbdare avem, așa suntem,Muzeele Romei sunt plineDe statui neștiute de daciComori reale, dar depline.Atitudinea lor reprezintăUn mare mister în toate,Învinșii au figuri de-nvingătoriȘi … Citește mai mult

Gaia – Aroma Ta

de

Îți simt aroma taAroma taAroma taAroma ta.Îți simt aroma la-laPână la Roma na-naUn brand ca geanta taÎmi place, m-afund în eaPielea ei pe pielea meaMă-acopăr doar cu ea.Lasă grijile de-o parteCa pe pastile mă soarbeCând ce fac, fac ca la arteArome nenumărateVorbele nu dorm, sunt oarbeMă ține strâns ca pe boabeCând io strălucesc prin salbeAlții-s … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Madrigal

de

Cu-amara îndârjire a dacilor bărboși,pe lespezile Romei târâți, roși de sarcasme,sub scuturi vechi, ca pleoape căzând pe ochii scoșiși sânge spart, superb stagnând sub cazne,așa te strig, cu gura strivită de potcoave,de numele tău arsă, în care-ntrezărescgenunchi de anemonă și carne de garoafe,culori care-n miresme suave putrezesc.Sălbăticii subtile, priviri fierbinți ca huma,în mine trec și-ntârzii … Citește mai mult