Rolul femeii – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Ea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Feriți-vă de explozia femeii,
Ce ferecați de secole, stupizi,
Cu minți și inimi invalizi,
Necredincioși suavului, ateii.
Vă închinați la sfinți și îngeri
Și bateți în ocări sublimul..
Pieriți, vă meritați destinul!
Pășiți cu tălpi pe rug, în sângeri!.
Ce-ar fi romanele?.. Grotești,
Cu eroine masculine!
Nici timp, nici descendent ce vine,
Nimic din grații femeiești.
Ce-ar fi balanță fără talaz?..
Pe veci nu ați avea măsură,
V-ați prăvăli cu anvergură
În abisul timpului rămas!.
Voi nu cunoașteți libertatea,
N-aveți nimic din cosmic zbor,
Nu știți să nașteți.. doar omor!..
Singuri, n-aveți eternitatea!.
Cântați-i părul de mătase
Și buzele-n călduri solare!
Puneți-i între sâni o floare..
Topiți-vă-n amor pe coapse!.
Luați farmecul de mâini cu voi,
Învățați visul purității..
Vă închinați maternității!
Fiți pururi Ei, străjeri, eroi!

Diana Selagea - Jos Pălăria Pentru Femei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Jos pălăria pentru femei

Ref:
Jos pălăria pentru femei
Și dați-i femeii ce este al ei
E mintea și sufletul tău, e tot ce vrei

1.
O, femeie, ce ești tu, femeie
Ce ești tu, femeie
Ești și apă, ești și foc
Înger și zână
Roabă și stăpână
Ești de toate la un loc

Ref:
Jos pălăria pentru femei
Și dați-i femeii ce este al ei
E mintea și sufletul tău
E tot ce vrei
Soție, prietenă, mamă
Ce tace, ascultă, ia seama
Dar, mai presus de orice
E o doamnă!

2.
Mai caldă ca vara
Mai dulce ca vioara
Doar femeia poate fi
Mai sus ca povata
Mai scumpă ca viața
Doar femeia poate fi

3.
O, femeie, ce ești tu, femeie
Sclavă așezată pe un tron
Leacul durerii, simbolul puterii
Ești de toate-n unison
Ești destinul unui om

Maria Cirneci - Dacă N-ai Bărbat în Casă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă n-ai bărbat în casă,
Pâinea e neagră pe masă,
Că bărbatul e puterea,
Sprijinul și mângâierea,
Bărbatul e tot bărbat,
Își ia pălăria-n cap,
Știe cum să se descurce,
Acas’ de toate aduce.
Chiar dacă acas’ femeia
E și lacătul și cheia,
Ce să facă mai întâi
S-aibă grijă de copii,
Să-și țină rostul în casă
Ca mamă și ca nevastă?!
Acas’ muncești până-n noapte,
Mâine nici nu se cunoaște.
Greu mai duci traiul pe lume
Fără bărbat lângă tine,
N-ai sprijin, n-ai ajutor,
Parcă la nimic n-ai spor,
Pâinea neagră de secară
O să-ți pară și amară,
Nici de bărbat nu e bine
Să fie singur pe lume.
Fiecare vrem să fie
La toată lumea mai bine,
Dar norocul și soarta
Le dă Dumnezeu cui vrea,
La unii le dă să tragă
Și văduvie și boală,
La alții bani și avere,
Și viața numa-n plăceri,
Așa e de când pământul
Trăim cum ne-a lăsat Sfântul,
O fi ușor, o fi greu,
Știe numai Dumnezeu.

Cristina Ceaus - Toate Încep de la Femeie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Toate încep de la femeie.
Frunză verde de sulfină
De bărbați lumea e plină
Da’ femeia-i cât zece
Ce n-ai da și ce n-ai drege.. x2

REF: Toate-ncep de la femeie
Ea ține banii la cheie
Ea-i foc și alinare
Femeia pereche n-are
S: Mai bădiță mai vecine / Ce-ar fi fără noi pe lume.

Din când lumea și pământul
Femeia-i iute ca vântul
Ea aleargă și adună
Că-i o gospodină bună.. x2
S: De vezi o femeie-n prag / Traiul parcă ți-e mai drag.

O femeie când iubește
Cu blândețe îți vorbește
Te culcă pe mâna dreaptă
Și îți dă inima toată.. x2
S: Că femeia te mai ceartă / Și-n două clipe te iartă.

Busuioc dintr-o naframă
O femeie dacă-i mamă
Desface firul în șapte
S-aibă copiii de toate.. x2
S: Când femeia intră-n casă / Ziua e mai luminoasă
Și dacă te pup-odată / Parcă viața ți-i mai dragă

Taraful De La Varbilau - I-Auzi Ploaia-n Jaluzele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I-auzi ploaia-n jaluzele, cum lovește pic, pic, pic,
Și gura nevestii mele, bocănește pic, pic, pic.
Ce faci, pune-ți aia, scoate-ți aia, pic, pic, pic,
Toată viața, tranca, fleanca, ajungi mucenic.
Dară ploaia se oprește, și nevasta când pornește,
Turuiește, turuiește, nu se-oprește nici un pic.
Dai cu sfatul, cu oftatul, și bărbatul stă chitit.
Toată viața, tranca, fleanca, ajungi mucenic.
Căsnicie, căsnicie, fire-ai tu să fii închisă-n colivie.
M-ai vrăjit, m-ai înnebunit, m-ai ofticat,
Tineretile mi le-ai luat.
S-a dus frate vremea cea, când nu îndrăznea femeia,
Să ridice ochii la bărbat.
Azi femeile fumează, cu bărbații se distrează,
Chit că lumea s-a emancipat.
Dar Dumnezeu s-o ierte pe bunica, ea nu știa nimic de-asa ceva.
Ea se purta, cu șorț și cu basma, și nimic sărmana nu știa de-asa ceva.
Ea se purta, bocanci și te stima și nimic sărmana nu știa de-asa ceva.
Mai cunosc ceva fetițe, ce se numesc școlărițe,
Și au numai 16 ani.
Dau din mâini și dau din coate, fac și ele tot ce poate,
Să-și câștige-un ban de buzunar.
Dar Dumnezeu s-o ierte pe bunica, ea nu știa nimic de-asa ceva.
Ea se purta, cu șorț și cu basma, și nimic sărmana nu știa de-asa ceva.
Ea se purta, bocanci și te stima, și nimic sărmana nu știa de-asa ceva.
I-auzi ploaia-n jaluzele, cum lovește pic, pic, pic,
Și gura nevestii mele, bocănește pic, pic, pic.
Unde-ai fost nenorocitule până la ora asta, pic, pic, pic,
Toată viața, tranca, fleanca, ajungi mucenic.

Anne Sexton - Casnica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Unele femei iau în căsătorie case.
E un alt fel de piele; are o inimă,
o gură, un ficat și mișcări ale intestinelor.
Pereții sunt definitivi și roz.
Uite cum stă ea-n genunchi toată ziua,
spălându-se conștiincioasă din cap până-n picioare.
Bărbații intră cu forța, atrași înapoi ca Iona
în mamele lor cărnoase.
Mama ei e o femeie.
Asta e tot ce contează.

Adrian Păunescu - Femei Nefericite Ale Lumii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În ce măcelărie fără milă,
În ce prăpăd fără identitate
Ajungeți, după noaptea nunții voastre,
Ca niște îngeri sacrificate?
Ați fost și voi copii de lumină
Ai unor bieți părinți fără putere
Și s-au topit muncind ca să vă crească
Și-au și murit, la vămile severe.
Vă mângâiau pe frunte și pe plete
Și calciu v-aduceau, s-aveți în oase,
Ca norocoși părinți ai unor fete
Cuminți și credincioase, și frumoase.
N-ați fost născute pentru umilință
Și, totuși, câte ați trăit în viață,
Acum, și-n bordeluri, și-n familii,
Bărbați străini bătaia vă învață.
Și vi se face dor de-un strop de milă,
Din lacrimile tatii și-ale mumii,
Pe mâna cui ați încăput, cu timpul,
Femei nefericite ale lumii?
În zilnicul turnir al unor bestii
Se cheltuie și moare fiecare,
Ca într-o zi să vă-nțelegeți, toate,
Că nașteți victime și nașteți fiare.
Un surd miros de sânge pretutindeni,
Între chilii, căscioare și haremuri
Și-n somn voi auziți, în nopți de veghe,
Cum plâng părinți, de dincolo de vremuri.
Un circuit de-a pururea jertfelnic,
Din mame sunteți mame pentru mame,
Ca să aflați că astăzi și în codri
Cerboaicelor li-i dor, mai mult ca foame.
În paradoxuri fără de rușine,
Iubirea v-a-nrobit pe fiecare,
Că vi s-a dat pedeapsa de a naște
Bărbații care cresc să vă omoare.
Și v-am iubit și v-am cerut iubirea,
Și v-am răpit și tatălui și mumii,
Și-acum vă condamnăm la moarte lentă,
Femei nefericite ale lumii.

Adrian Păunescu - Durerea Femeiască

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Și, să mai amânăm, nu-i înțelept,
Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit,
Femeia, n-are, totuși, nici un drept.
Muncim, ca niște sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu,
Și condamnarea de-a ne urîți,
Chiar voi, ce ne iubiți, ne-o dați, mereu.
Stăm în picioare, încă de cu zori,
Și vă mirați că nu mai sunt subțiri,
Dar voi, care vă credeți tot feciori,
De ce nu arătați ca niște miri?.
Pe unde ne dați dreptul de-a munci,
Lucrăm istovitor, cu voi în rând,
Din când în când, în burți ne dați copii,
Iar voi plecați la altele, râzând.
Când suferiți, ne cereți lângă voi,
Ori vă-mbătați, ori ați trudit prea mult,
Vă plângem, când vă duceți la război,
Sau când vă speriați, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Și legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateți, ne-nșelați și noi o știm,
Ba, alteori, intrăm în circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Vă fură amintirile de ieri,
Îți vor plăti plăcerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiași plăceri.
Și, uneori, păcătuim curat,
Crezând, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Că însuși Dumnezeu este bărbat
Și nu le înțelege pe femei.
Dar, vai, a fost odată prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Și-acum, ne omorâm sârguincios
Și zilnic ne distrugem fără rost.
Ne-nvinge viața fără orizont
Și voi ne-nvingeți, într-un mod câinesc,
Trăim ca niște văduve de front
Și mâinile mereu ni se aspresc.
Acum, când auziți acest reproș,
Priviți, fără privire, înapoi,
Încuviințați din cap, mărinimoși,
Și credeți că nu-i vorba despre voi.
Și, totuși, e vorba despre toți
Sunteți la fel de răi și de flămânzi,
Durerea femeiască pentru soți,
E-un credit fără giruri și dobânzi.
Vă e urât cu noi, vă e urât,
Și ne-ați ucide, dragilor bărbați,
Așa că vă rugăm numai atât:
Puteți să ne jigniți, să ne-njurați,
Dar faceți-o cu tonul coborât
Și pân’adorm copiii, așteptați.

William Carlos Williams - Intermediar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Întâi, el a spus:
Femeia din noi este cea
Care ne face să scriem –
Trebuie să recunoaștem asta –
Bărbații ar fi rămas tăcuți.
Dar noi nu suntem bărbați,
De aceea putem vorbi
Și fi conștienți
(pentru ambele părți) ;
Fără-a fi-îngenunchiați de senzualitate
Avem acces la acuratețe.
Apoi, eu am spus:
Îndrăznești să faci cunoscut lumii
Acest crez al tău?
Iar el a răspuns:
Nu-s eu eu cel de aici?