Gheorghe Istrate – Ritual (Pur)

Mirosul lumii l-am uitat,jur-împrejur cât amintiri,precum un trup decapitatlumina pleoapelor subțiri.Din treaptă-n treaptă mă coborabsent la tropote, la glasuri,abia ating nepăsătorzăpada putrezind pe ceasuri.Aștept să-mi ardă-n carne spinii,s-ajung curat la cel ce sunt,să bat la ușile luminiicu piatra unui mut cuvânt.