rita – Versuri.pro

Maria Tănase - M-am Însurat De-Ntaia Oară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Foaie verde salcioară,
M-am însurat de-ntaia oară,
Și mi-am luat o Marioara,
Frumușică foc și pară,
Cu ochisorii ca mura,
Cu ochisorii ca mura,
Inima ca mătrăgună!
Marioara, viața-amară!
Lăcrimioara bob ca rouă,
O lăsai și luai pe-a doua,
Cum dădui, cum mă sucii
Tot Marie nimerii,
Marioara, Marioara,
N-avusei timp de iubit
Că s-a smintit și-a fugit!
Marioara, viața-amară!
Foicică, foi ca vita,
Vara când dete arșița
Mă iubii cu una Rita
Că-mi da vinul cu cofița,
Mă-mbătai și mă-nsurai!
Mă-mbătai și mă-nsurai,
Și-a doua zi ce aflai?
Că Rita era Marita!
Și Marita Marioara,
Dar la vară mă-nsor iară,
Și-am zis vorba rea, badie,
Fetele poate să știe:
Tot al dracului să fie!
Tot al dracului să fie,
Al de-o mai pupa Marie!
Marioara, viața-amară!

Maria Văduva - Țiganca (Rița)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E Rița, fecioară cu ochii sprințari,
Cu sânii ca de piatră,
Născută-n alaiul a zece cobzari,
Regină pe șatră.
Zglobie ca vântul cutreieră văi
Și negre poiene
Și ochii ei tineri îi joacă-n văpăi
Pe umede gene.
Cosița ei creață pe umerii goi
Îi cade-n inele,
Surâsul i-aruncă pe-ntregul zăvoi
Sclipiri de mărgele.
Când naște sub corturi în vânt legănat
Și-n zvon de sandale
Cu patimă cruntă ciocanele bat
Pe vechi nicovale.
Râd galbenii-n plete, sar banii pe sân
Loviți de furtună
Și geme ca vie sub meștere mâini
Lauta străbună.
Târziu stau nomazii la stele culcați,
Iar ea pe câmpie
Sărută văzduhul cu ochii dilatați
De-o sfântă beție.

Artur Enăşescu - Țiganca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E Rița, fecioara cu ochii sprințari –
Cu sâni ca de piatră
Născută-n alaiul a zece cobzari,
Regină pe șatră.
Zglobie ca fulgul, cutreieră văi
Și negre poiene,
Iar ochii ei tineri îi joacă-n văpăi
Pe umede gene.
Cosița ei creață, pe umerii goi,
Îi cade-n inele,
Surâsu-i aruncă pe-ntregul zăvoi
Sclipiri de mărgele.
Aprinsă-i năframa ce-i flutură-n vânt,
Râd galbeni în plete –
Când trece cu-n zâmbet, zvârl cușma-n pământ
Nomadele cete.
Când naște sub corturi un cânt legănat
Și-un zvon de sandale
Cu patimă cruntă ciocanele bat
În vechi nicovale.
Ea joacă sub vaierul strunii prelung
La focuri sărace,
Și razele lunii ființa-i străpung
Cu sute de ace.
Ușor se mlădie, rotește pe loc,
Dând chiot sălbatic,
Și pare piciorul ei sprinten în joc,
Atins de jăratic.
Dispare-n vârtejuri, sar banii pe sân
Loviți de furtună!
Și geme ca vie sub meștere mâini,
Lăuta străbună.
Târziu stau nomazii la stele culcați,
Iar ea pe câmpie,
Sărută văzduhul cu ochi dilatați
De-o sfântă beție.

Vasile Alecsandri - Tânăra Creolă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

I.
În balconul de pe mare
Rita, gingaș adormind,
Printre gene-n depărtare
Vede luna răsărind.
Ochii galiș ea deschide
Spre al cerului senin
Și ferice blând surâde
La al lunii zâmbet lin.
Marea-n spume scânteiază,
Cerul e strălucitor,
Iar prin stele acordează
Îngerii harpele lor.
Și copila serafie,
Zărind sus pe frații săi,
Cântă-o dulce melodie,
Dulce ca sufletul ei.
Ceru-i zice: ”Vină, vină
Între stele, fiica mea,
Pentru fruntea ta divină
Să-ți alegi o mândră stea.”
Marea-i zice: ”Vină-n zare
Să te-adorm pe-al meu talaz
Și s-anin mărgăritare
Pe-ai tăi umeri de atlas.”
Iată Rita se gătește
Ca să zboare-n orizont,
Dar, uimită, se oprește
Și se pleacă pe balcon….
Sub balcon, în miez de noapte,
Sub balcon, lângă izvor,
Sub balcon, cu blânde șoapte
Suspina blândul amor!.

II.
Rita, jună călătoare,
Cu ochi vii răpiți din soare
Și cu glasul argintiu,
Râde, vesel răsfățată,
Privind numai câteodată
Orizontul albăstriu.
Buza ei trandafirie
Ca garoafa ce învie,
Răspândind dulce parfum,
Se deschide zâmbitoare,
Dezvelind albe comoare
Prin al țigaretei fum.
Un mic flutur din grădină
Ușor vine de s-anină
Pe-al ei negru păr și fin;
O suflare de pe mare
Vine și cu-o desmierdare
Răcorește albu-i sân.
Rita, leneșa creolă,
Cu o mândră-aureolă
Se-ncunună grațios;
Ea își pune flori de laur,
Cere cupa sa de aur,
Apoi cântă-armonios:.
“Salte valurile mării!
Eu în lumea desfătării
Trec ca pasărea zburând.
Sufle vântul, cerul cadă,
Eu mă dau iubirii pradă
Și-mi trec zilele cântând.
Sunt frumoasă și iubită
Și mă legăn fericită
Pe-al juniei val senin.
Vivat! soarta e divină,
Când de spume-i cupa plină
Și de-amor sufletul plin!”