risipire – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Ego Risipit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Deși știi bine despre risipire
de timp, despre amăgire,
crezând cuvintele din file
de cărți,
multe citite
sau trăite..
nu poți să-nvingi
-cu nicio-mpotrivire-
treceri de multe zile,
pierdute, dând vina pe sorți,
ce-n timp ai vrea să stingi.
Ce scumpe știi că sunt
minutele în scurgere definitivă
și te-ncânți privindu-te-n oglindă,
tot crezând
că ești același
-nevăzând trecutele- și dimpotrivă,
ca un vânt
viața-ți se perindă
într-un scufund,
înconjurat de-ai tăi, la fel de lași
și tu te lași, te lași..
Cu câtă ușurință,
-prin program
se pare-
suntem abili să ne mințim,
făcându-ne din neputință
impresia că nu-i nimic,
nu ne-am schimbat c-un gram,
că nu îmbătrânim,
suntem aceeași ființă..
și totu-i fals, până la clinchetul de o-ntâmplare,
până la ziua de-un declic..
.. Când frumusețea-i dusă,
nimeni nu te-ascultă,
nu te mai caută, sau te evită,
sau devii o sursă
de pagubă, sau nedorită,
sau prea multă..
Este malignul presimțit, de care-ai frică
și-l ascunzi,
sau îl refuzi
și-i zici; „destinul”, ce nu te mai implică
.. ce ți-a purtat, o viață, pică.
Nepregătit,
ești la un pas de asfințit..
oh, ce păcat,
să fi crezut că soart-ai păcălit,
când doar în minte te-ai transfigurat,
neștiind
că trecerea-ți prin spațiul lumii-i fără de „rewind”
și timpul nu ți-ai luat,
crezând că ești ca el, un infinit..
.. Să fi ieșit din raftu-ți prăfuit,
să te fi etalat!!!..

Dan Rotaru - Sonetul Toamnei Risipiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E-atâta toamnă părăsită-n jur,
încât să te iubesc mă apucă frica
să nu rămână-n urmă mai nimica,
iar sufletul, al trupului cusur.
Nu mă iubi decât cât tu socoți,
iar inima cât să te-ntinzi ți-o lasă!
Mă-auzi cum mă-ntomnez și nici nu-ți pasă
că peste timp, să treci, nici tu nu poți.
Nu te încrede-n visul nevisat,
cât suntem, tu – stăpână, eu – argat,
care în șapte nopți din săptămână,
prin întuneric se târăsc de mână
tot căutând ce Dumnezeu le-a dat,
sperând că astfel moartea și-o amână!

Mircea Micu - Risipire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă dau risipei lent, în doze mici,
Pradă nesățioaselor furnici
Ce-mi înfășoară trupul ca un brici.
Ce-a fost, e-nchis în oră de cleștar.
Am spart, cântând, pahar după pahar,
Tot învățând să râd tăcut și rar.
N-am fost în stare să urăsc nimic,
Sortit să mă-ntronez și să abdic,
Să cad mereu și iar să mă ridic.
Acum mă duc încrâncenat și straniu,
Iradiat de propriu-mi uraniu,
Purtând o lacrimă în loc de craniu.

Gheorghe Tomozei - Risipire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sângele-mi disparat, îmbătrânit,
ca o garoafă strivită, pe ape,
urcă în tine, împleticit,
fără sunet, aproape..
Sângele tău mi-l cheamă, magnet lichid,
îl suie lângă tâmplele tale, învins.
În cântecul tău m-am înzăpezit,
spre tine-l chemi pe-un altul, din sângele meu stins.
Du-mă sub arborii reci, prin nea,
voi lumina, zvârcolit în tine, mereu,
dar glasul cu care o altă iubire o vei chema
va fi străin de tine. Va fi al meu..