revolutie romana – Versuri.pro

Subcarpati - Când a Fost la '89

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum ai fost tu, Românie,
au mai fost și alte țări.
Au mai fost și-or să fie
și aici și peste mări.

Pelinel cu strop de rouă,
când a fost la ’89…
Nu au mai putut răbda,
haiducii au umplut strada,
că nu vor securitate
și rația din gostate.
Nu au mai putut răbda,
haiducii au umplut strada,
că nu vor securitate
și rația din gostate.

Veneau flăcăi din uzine
precum un roi de albine,
dar prin ei erau iscoade
de-n torceau vorbele toate.
De-n torceau vorbele toate, of, of, că d-aia mor.

A fost neica în ’89,
si-au mai încă vreo două.
Și deodată ce-auzea…
Biciu parcă ropotea,
Kalașnikovu’ țintea,
T.V-ul televiza.
Voinicii se iau la trântă
În televiziune, cântă
cucuveaua dorului…
Cum ai fost tu, Românie,
au mai fost și alte țări.
Au mai fost și-or să fie
și aici și peste mări

Ceilalti feat Brugner - Ce-a Mai Rămas Din Oameni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E greu titlul de erou
Căci frați noi suntem
Aș vrea să-mi dați un nume nou.
În decembrie ’89 la 11 ani de viață
Am fost martor nedorit al unui masacru în piață
Animale cu lampași și inimă de gheață
Te loveau fără milă pe tot corpul și în față
Chemați de un exponent decadent
Regim impertinent înrolat în regiment
Suferinzi și plini de scâlcâment
Au încercat în mod impotent
Să mușamalizeze insistent
Ceea ce s-a dovedit iminent
Mai târziu cei în vârstă știu cum e să ai un fiu
Care să moară pt ceva pur
Și viu l-ai vrea din nou
Ai da orice ca altu’ să fie erou
Prețul libertății e mare și din nou
Ne amintim cum era și ce ecou
A avut acest ieftin show
Ce ne-a deschis calea spre libertate
Și marea aderare la civilizație
E realizarea și starea
Pentru care s-a murit atunci
Aprind lumânarea.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Jumătate de veac s-a înghițit în sec
În lanțuri scrie, drama țării un poet
Lacrimi din decembrie până în iunie și după
Între frați nu e justificată nicio luptă
Aruncați armele nu vă lăsați manipulați
De cei care nici până azi n-au fost condamnați
Nu sunteți oameni.. fiecare lovitură vă face animale
Un blestem aduceți în jur peste vale
Aprindeți o lumânare să ne lumineze mințile
Azi criminali’și trăiesc liniștiți bătrânețile
Familii știrbite nu-și găsesc liniștea
Răbdare în cer și pe pământ, domnește dreptatea..
Prin jertfă s-a scris istoria de oameni cu nume
Sau soldați necunoscuți în gropi comune
Tineri curajoși, intelectuali sau muncitori de rând
Vă mulțumim!!!.. pace să fie de’acum pe acest pământ..

S-a afirmat de dumneavoastră, tovarășe.. Iliescu,
Că aici în Piața Universității ar fi o gașcă
În fiecare zi aceiași oameni care își pierd vremea
Și care, în nici un caz nu îi reprezintă
Pe cei care au luptat aici 21/22 dec 89
Aș vrea să știți tovarășe Iliescu că pe 21 dec 1989
Fiul meu a fost omorât aici la ora 17:30
Iar eu am datoria morală de a continua
Ceea ce el a plătit atât de scump.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Se așteaptă libertate în mijlocul drumului stând pe vine
În timp ce oameni cad secerați de gloanțe în mulțime
Eroi ce ne-a dat tricolorul fără seceră și ciocan
Români cu suflet și dăruință ce sigur au murit în van
Începând cu Laszlo Domnesc primul revoluționar cu vara
Până la copii din stradă ce stau cu drapelul în mână
Aburi nemiloase trec vijelios amenințând mulțimea
Scenarii de groază.. gloanțe sunt trase uitând cruzimea
Au fost jertfe fără rost, să ducem azi o viață liniștită
Însă bătrânii singuri nu pot pune pe masă o bucată de pită
Ne-a fost deschis drumu, dar am preferat să fim indiferenți
La noi oportunități au dat cu picioru oameni influenți
Am vrut libertate dar mulți încă nu știu ce înseamnă
Și idealurile de atunci cad încet ca frunzele de toamnă
Au trecut 18 ani și noi tot îndoctrinați suntem
Să luptăm în continuare, să nu fim trași în sistem.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Față în față cu fețele negre printre târnacoape și bastoane
În acest cimitir imens printre cruci și coroane
C-am cutezat a refuza să ne întoarcem de unde am plecat
Catalogat golan, forțat să țin capu’ plecat
În jurul meu sunt femei lovite cu sălbăticie
Că doar ăștia cu școală știu ce înseamnă democrație
Nu orice animal jegos murdar de huilă
Imbecili manipulanți incapabili de milă
Și-i mai aruncați și cu flori
Că nu ești tu mama care plânge
Că nu v-ați văzut voi copilu într-o baltă de sânge
Produs al vărsării naționale îmbrăcat în doliu speranța
Umilință pentru familia celui ce și-a dat viața
Da’ n-a rămas impasibil că n-am suportat șocul
De-a vedea mor un dictator și altu’ k’i ia locul
Dar în final se plătesc toate eu să uit nu pot
Dacă noi am fost orbi, poate, dar Dumnezeu a văzut tot.

Vă mulțumesc încă o dată tuturor
Pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile
Că sunteți o forță puternică
Cu o înaltă disciplină civică muncitorească
Oameni de nădejde și la bine dar mai ales la greu.

Ref:
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Vă mulțumesc încă o dată tuturor
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
sunteți o forță puternică
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Oameni de nădejde mai ales la greu
Doamneeee.. vino Doamneeee..
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Oameni de nădejde mai ales la greu

Deliric 1 feat Cabron - Erou Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Deliric]
Are o mână pe armă
O lasă să paraie lejer
O arătare ciudată cu-n arătător cu cârcel
Ce stă lipit de trăgaciul ce tună-ntruna cu fier
Și lasă găuri mari la fel ca cea din drapel
Nu răspunde la apel
Fiecare de capul lui
La dreapta lui cel mai bun prieten la ceafă cu-n cucui
E de la plumbul pătruns în incinta craniului
A dedicat țării lui bătăile cordului
Ajuns în bătaia focului fără acordul lui
Corpul lui păstrează în viață amintirea șocului
Și el îl vede cum zace, vede cum tace
Atunci vede negru și vede roșu când trage
Acorduri de Kalașnikov într-un concert al morții
În care dansează cu toții, dansează cu sorții
Începe să plouă cu emoții ca plouă cu sânge
Obrazu-i crestat de sudoare, ai crede că plânge
El mai speră că ajunge să-și mai vadă odrasla
El doar speră că ajunge să-și atingă nevasta
Fieru-i spintecă strada cu gândul la ochii ei
Visează la victorie pe calea victoriei
Da’ nu știe în cine trage
Da’ știe să încarce
Trage pentru toți cei dragi, o face pentru pace
O face pentru tot, o să cunoască o lume nouă
O face să mai prindă o iarnă după ’89
E Revoluție!
[Carbon]
Pe 16 am văzut Timișoara călcată-n picioare
Și am ridicat toată țara însetați de răzbunare
Sătui de mizerie, foame și Ceaușescu
Isteria cuprinde Bucureștiul
Periferia se mută-n centru
Bulevarde asediate
Ridicăm baricade în Piața Universității
Și văd cum tot centrul arde
Arde foc în mii de plămâni
Strigăm pentru români
Să se audă peste ani
Acum și aici noi suntem stăpâni!
Convinsi că putem sparge blocul comunist
Neștiind cine trage, cine face jocul,
Cine-i marele artist
Ce sponsorizează teroriști și dirijează mecanismu’
Gloanțele luminează cerul
Jos începe seismul
Gloatele fug, speriate de tăvălug
Pe rând
Și atinși de plumb
Cad la pământ și nu pot să-i ajut
Căci lupt cu brațele goale
Spiritul Libertății
Tăcut îmi zic:
”Vii cu vii și morții cu morții”
Dar nu-i loc de emoții
Că-mi doresc Victoria
Pentru mine, familia mea
Și generații ce vor urma
Și chiar am crezut
Că pot face mai mult
Și acum am o cruce la cap
Pe care scrie mărunt
„Erou Necunoscut”

Deliric - Erou Necunoscut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Deliric:
Are o mână pe armă
O lasă să pârâie lejer
O arătare ciudată cu-n arătător cu cârcel
Ce stă lipit de trăgaciul ce tună-ntruna cu fier
Şi lasă găuri mari la fel ca cea din drapel
Nu răspunde la apel
Fiecare de capul lui
La dreapta lui cel mai bun prieten la ceafă cu-n cucui
E de la plumbul pătruns în incinta craniului
A dedicat ţării lui bătăile cordului
Ajuns în bătaia focului fără acordul lui
Corpul lui păstrează în viaţă amintirea socului
Şi el îl vede cum zace, vede cum tace
Atunci vede negru şi vede roşu când trage
Acorduri de Kalaşnikov într-un concert al morţii
În care dansează cu toţii, dansează cu sorţii
Începe să plouă cu emoţii că plouă cu sânge
Obrazu-i crestat de sudoare, ai crede că plânge
El mai speră că ajunge să-şi mai vadă odrasla
El doar spera că ajunge să-şi atingă nevasta
Fieru-l spintecă strada cu gândul la ochii ei
Visează la victorie pe Calea Victoriei
Da’ nu ştie în cine trage
Da’ ştie să încarce
Trage pentru toţi cei dragi o face pentru pace
O face pentru tot o să cunoască o lume nouă
O face să mai prindă o iarnă după ’89
E Revoluţie!

Carbon:
Pe 16, am văzut Timişoara călcată-n picioare
Şi am ridicat toată ţara însetaţi de răzbunare
Sătui de mizerie, foame şi Ceauşescu
Isteria cuprinde Bucureştiu’
Periferia se mută-n centru
Bulevarde asediate
Ridicăm baricade în Piaţa Universităţii
Şi văd cum tot centrul arde
Arde foc în mii de plămâni
Strigăm pentru români
Să se audă peste ani
Acum şi aici noi suntem stăpâni!
Convinşi că putem sparge blocul comunist
Neştiind cine trage, cine face jocul
Cine-i marele artist
Ce sponsorizează terorişti şi dirijează mecanismu’
Gloanţele luminează cerul
Jos începe seismul
Gloatele fug, speriate de tavalug
Pe rând
Şi atinşi de plumb
Cad la pământ şi nu pot să-i ajut
Căci lupt cu braţele goale
Spiritul Libertăţii
Tăcut îmi zic:
”Vii cu vii şi morţii cu morţii! ”
Dar nu-i loc de emoţii
Că-mi doresc Victoria
Pentru mine, familia mea
Şi generaţii ce vor urma
Şi chiar am crezut
Că pot face mai mult
Şi acum am o cruce la cap
Pe care scrie mărunt
„Erou Necunoscut”.

Punct - Respect '89

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă
De orice vârstă-ai fi, strigă respect ’89. /x2/.

Strofa 1:
E 2009, două decenii-au trecut
De când ni s-a dat din nou un nou început
De către oameni simpli, actualmente martiri
Care astăzi au mai rămas doar simple amintiri
Te-apucă fiorii atunci când stai și te gândești
Ei au murit, frate, pentru ca tu să trăiești
În ploaia de gloanțe, ei au stat neclintiți
La fel ca și un fagure, au fost toți uniți
Nu le-a păsat o clipă de soarta ce-i aștepta
Și fiecare-n sinea lui, la bine spera
Copii, bărbați, femei, tineri sau veterani
S-au strâns cu toții ca să-i dea jos pe tirani
S-au săturat de viața mizeră pe care-o trăiau
Că au ajuns, sărmanii, să lucre și când dormeau
O să-mi rămână-adânc în suflet, ca niște eroi
Că dacă ei nu se jertfeau, nu ne mai nășteam noi.

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă
De orice vârstă-ai fi, strigă respect ’89. /x2/.

Strofa 2:
Recunosc, nu am trăit acele clipe de coșmar
Dar nici nu pot s-accept acum o viață de calvar
Asta ar însemna că ei au murit degeaba
Iar tovarășii comuniști își fac liniștiți treaba
Dar nu, nu! Așa ceva nu pot s-admit
Oricând au vrut să ia cuvântul, de refuzuri s-au lovit
Le-a fost furată libertatea, chiar de la-nceput
Lovitură de stat sau revoluție, n-au știut
Ei au ieșit în stradă, mânați de-un curaj exemplar
Au vrut să-și vadă liberi măcar copiii-n zadar
Adevarații eroi au fost sortiți în timp uitării
Doar gunoaie sunt în față datorită promovării
Iar cei care-au stat drepți, drept în fața armei
Cotrobăie în tomberoane sau trăiesc într-un bordei
Copile, să nu uiți vreodată că aici, în Timișoara
S-a născut libertatea, și o știe toată țara.

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă
De orice vârstă-ai fi, strigă respect ’89. /x2/.

Pars Atra - XIII (Bonus Track)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toți cărbunii din pământ negri cum e noaptea sunt
dar și plini în miezul lor de lumina zorilor
ei vor oglindi cândva și-un bob din munca mea
unii nu de azi, de ieri patriei îi sunt mineri
făclieri din tată-n fiu cu lampasul auriu.
În ’89 așteptam să devin un pionier
dar eram tot un pion sub Cortina de Fier
cu vise înțepenite, prinse-n sârmă ghimpată
până în momentul când lumea a ieșit în stradă
când, sprijinit de Patriarhul Teoctist
care a tot pupat în fund zeci de comuniști
se înființează FSN format tot din activiști
staliniști, hoți, toți foști securiști
având moravuri care nu vor muri în veci
drept dovada au înviat în iunie ’90
când studenții s-au ales cu plăgi, multe căci
l-i s-a răspuns democratic cu bate și răngi
intelectual catalogati golani și drogați
au fost lăsați lați în stradă, linșați de animale cu lampase
ce credeau că fac dreptate împărțind lovituri la Universitate.
Unii n-au habar alții nu vor să-și amintească
au fost atunci trei zile de istorie românească
dacă nu-ți aduci aminte măcar ai putea să-ncerci
13, 14, 15 iunie ’90 [x2].
Când mii de capete seci au lăsat atunci în spate
mii de capete sparte și oase fracturate
ei, sedii de partide complet devastate
persoane nevinovate abuziv arestate
când studenții somați cu mitraliera
au fost trimiși și reținuți la Măgurele
iar în acele zile cu atmosferă proletară
România Liberă n-a fost lăsat să apară
dar se pare că apoi mineri triumfători
pozând atât de fals în eliberatori
vin să planteze flori, și el ne minte
cum că ar merita nemernicul să fie președinte
în continuare, în zilele când atâtea mame
își plângeau prin spitale copiii ce-au servit porții de reeducare
în stil stalinist
și tu te faci că uiți, asta e trist, ma.
Refren:

Luciana Stoicescu-Vaughan - După Revoluție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ne-am mai făcut puțină faimă
În ’89 de Crăciun
Când cu precizie s-a țintit
În cel ce ne era stăpân
Și am scontat pe mult râvnita,
Dorita liberalizare,
Creând prilej de dulci iluzii
Și pagini multe de ziare.
Dar am omis previziunea
Că s-ar putea mai rău să fie,
Îmbătându-ne cu apă rece
Din trista noastră Românie.
Parcă blestem a fost asupra-i
Și a întregii națiuni
Ca din ce-a fost odată demn
Lăsat din moși și din străbuni,
Să se aleagă doar neghina,
Făcând ca poporul exasperat
Să nu mai înțeleagă rostul
Celebrei lovituri de stat.
L-aș cita pe Eminescu, întrebând:
„Unde ești tu, Țepeș Doamne,
Și cum de n-ai strănepoți
Să se-aleagă unul care
În fața lui să tremure toți
Și să facă-o demonstrație
De cum ar trebui să fie
Schimbarea complet la față
Într-o nouă Românie?”.
Nu am scris atunci nimic
De ziua Nașterii Sfinte,
Când actul înfăptuit
M-a lăsat fără cuvinte.
Nu este pagină-n istorie
Și nici o națiune n-a comis
În ziua de Crăciun o crimă,
Oricât era dușmanul de proscris.
Ne mai mirăm de biata soartă
De azi a țării noastre
Și ne-ntrebăm ce demon oare
Ne urmărește dintre astre.
Chiar de am ocoli subiectul
Dorind să-l ștergem din memorie,
El rămâne-un document unic
Pentru scurta pseudo-glorie
A celor ce-au crezut în ea.
Poate acest Crăciun s-aducă
Schimbarea care se dorea

Ion Miloș - Revoluția 1989

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cine-a tras în România?
Eu nu
Tu nu
El nu
Ea nu
Noi nu
Armata nu
Securitatea nu
Revoluționarii nu
Conspiratorii străini nu
Nimeni nu
Atunci cine a tras în România?
Cine a tras în România?
Morții!

Ad Litteram feat Jada - Lovitura de Stat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Intro:
« Eu sunt răzbunător, domnule… Să nu uităm, că de la Homer încoace, răzbunarea este mai dulce decât mierea de albine… »

Strofa I:
E clar, acum s-a reușit
Să se realizeze parțial efectul dorit
Iar asta s-a datorat de fapt
Unui set de cauze
Unele obiective, altele subiective
Și sunt mulți cei care-au dorit ca adevărul să fie prezentat
Într-un mod denaturat
Aici sigur am dreptate
Și sunt o serie de aspecte rămase neelucidate!
Oare nu găsim nicio soluție?
A fost lovitură de stat sau revoluție?
Eu zic că ne-am bucurat degeaba de splendoarea gloriei
Dacă nu contribuim deloc la împiedicarea unor eventuale mistificări ale istoriei!
Știm cu toții cine-a participat
La transformarea României, treptat
În principala sursă
De produse agro-alimentare pentru nația rusă…
Un semnal de alarmă l-a reprezentat înainte de toate
Greva muncitorilor de la Brașov din ’87
Această tensiune
Fiind reprimată cu multă cruzime
De forțele de represiune
Și s-a zis că s-a reacționat de minune
La aceste semnale repetate
Când s-a dispus întocmirea planului ZZ după cele întâmplate
În acele zile reci..
Bineînțeles că totul a fost deconspirat de presă după ’90
Dar sigur că cei pătați
Au negat existența planului când au fost audiați!.

Refren X4 (Jada):
Atât de mult timp a trecut
Mă-ntorc iar în trecut…

Strofa II:
Nimic nu se mai poate da uitării
Poporul român ajunsese la capătul răbdării
Fiindu-i necesar doar un impuls
Pentru a-l descătușa de frica semănată care nici în prezent nu a apus…
Oamenii nu au ieșit în stradă, ca să cadă
Pentru a sprijini lovitura de stat, ci ca să vadă
Cum comunismul va fi decapitat!
Totul trebuia să înceapă pe 14 Decembrie la Iași
Următorii pași aveau să cuprindă țara
Dar totul a început pe 17 la Timișoara
Și-a fost suficient un simplu pretext, după…
…care mania poporului să erupă!
Milioane de oameni au ieșit în stradă pentru eventuale
Lupte cu mâinile goale
Uitând de frică, sau de oricare
Alt sentiment de conservare
(?) de sânge și făcând dreptate
În lupta pentru libertate
Și-au fost multe alte orașe participante
Unde au murit 104 de eroi
Și-au fost răniți alți 3352!.

Refren X4.

Strofa III:
Victoria din Decembrie ’89
Ne va rămâne întipărită nouă
Ca una dintre cele mai glorioase pagini din istoria
Milenară a poporului român, care și-a făcut datoria!
Începând din 21 Decembrie același an
S-a desfășurat un adevărat război urban
La Sibiu apar
În mod clar
Delimitările dintre susținătorii care-au fost în zadar
Adepții loviturii de stat,
Și respectivii revoluționari
Care s-au remarcat
După fuga Ceaușeștilor
Pe străzile capitalei și-ale marilor
Orașe din țară.. Au ieșit
Oameni ce-și manifestau întreaga fericire că totul s-a sfârșit!
Dar în aceeași noapte
Luptele au început simultan cu o mai mare intensitate…
Executarea sentinței se aștepta cu nerăbdare
Și s-a făcut imediat după o pronunțare
Încălcând însă astfel toate formele egale!
Iar când am avut acces
Am putut afirma că a fost vorba de un asasinat politic, și nu de un proces
Care ne-a adus mari
Prejudicii imaginii țării noastre, numită țară de barbari…

Refren X4.

Outro:
« Vom fi un ziar de luptă al apărării demnității și-al drepturilor poporului înjosit și batjocorit! »

Vali Sterian - Vino, Doamne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Afară comunismul! (x8)
Mai bine haimana,
decât călător!
Mai bine huligan,
decât zicător!
Mai bine golan,
decât optimist!
Mai bine mort,
decât comunist.
Afară comunismul (x6).
„A fost ora 23 – Un buletin de ştiri din Bucureşti : Începută la Timişoara printr-o demonstraţie paşnică declarată sistemului,
de către autorităţi şi forţele de securitate, Revoluţia Românilor s-a întins rapid în întreaga ţară, armata a trecut în partea populaţiei pe străzile din Timişoara, Sibiu, Bucureşti, Braşov şi alte oraşe. Numărul tinerilor morţi şi răniţi în lupta pentru libertate continuă să crească.”.
REFREN.
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni. (x2)
Sunt nopţi lungi şi triste.
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc.
Sunt nopţi pline de groază
Pentru mine în război.
Sunt nopţi de basm acolo la voi.
Şi Doamne pentru ce?
O viaţă de coşmar.
Şi pentru cine
Se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
În care îmi e să ţip.
Sunt nopţi de basm
De care nu mai ştim.
REFREN.
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni. (x2)
De ce nu încetaţi
Acest cumplit război?
De ce vă gândiţi
Numai la voi?
Şi nici nu vă pasă
De mama care-şi plânge
Copilul său ucis
Ce zace în bălţi de sânge.
Şi nici nu vă pasă
De cei ce nu mai sunt.
De cei ce vă acuză
De acolo din mormânt.
REFREN.
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni. (x2)