Zorica Teodosia Laţcu - Horia, Cloșca și Crișan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Străjer, străvechi şi plin de bărbăţie
Gorunul uriaş spre ceruri cată
La umbra lui, pe-o vreme-ntunecată
Trei căpitani şi-au fost jurat frăţie.
St. O. Iosif.

Mă aşteaptă chinul roţii,
Chinu-i indoit,
Visul ce-l visam cu toţii
Nu s-a împlinit.
Petele-mi fierbinţi de sânge
Neaua vor topi,
Inimile se vor frânge,
Şi se vor boci.

Nu mi-i inima fricoasă
Că mâine am să mor,
Ci mi-e dragostea miloasă
Faţă de popor.
Nu mi-e jale de viaţă,
Că mâine am s-o las
Şi că lupta mea măreaţă
Vană a rămas.

Visul meu de sfinţenie
Pentru care mor,
Să-l plinească cu sfinţenie
Veacul viitor.
Moştenire de la mine
Neamului meu las:
Să se lupte până vine
Al răsplăţii ceas!

Aron Cotruș - Horia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De jos
te-ai ridicat, pietros, viforos,
pentru moți,
pentru cei săraci și goi, pentru toți.
Și-ai despicat în două istoria,
țăran de cremene,
cum n-a fost altul să-ți semene,
Horia!
Te-ai desprins aspru din gloată,
cu obraji supți,
cu ochi crunți,
să lupți,
să-nfrunți
din sălbăticii-ți munți:
ostile craiului, temnița, roata.
Vrút-ai să spinteci pe munți, pe văi,
largi, netede, slobode căi,
pentru ai tăi,
cei mâncați de străini, despuiati
de biruri, de zbiri,
de rele-orânduiri
și uitați
de regi și-mpărați.
Pan’ la Balgrad pe roată,
uimind călăi, nemeși, gloata,
ți-a bătut neschimbat, sub tundra săracă,
aceeași mare, neînfricată inimă romano-dacă.
Duhul tău trăiește încă treaz în munți
și va trăi dârz cât vor domni peste moți
zbiri crunți
și mișelnici despoți.
Uriaș domn,
pe-al adâncurilor noastre sfâșiat somn,
pe-al răzmerițelor roșu praznic,
mai roși-vei oare vreodată, năpraznic,
acestui neam, viața și istoria,
tu,
munte,
al vrerilor noastre celor mai crunte,
Horia?!

revolta Horia – Versuri.pro

Zorica Teodosia Laţcu - Horia, Cloșca și Crișan

Aron Cotruș - Horia