reminescenta

În serile de toamnă,Când îngerii întindPe-nchișii ochi ai zilei bolnaveVălul serii,Ne pomenim adeseaGândind,Plângând,Iubind,C-o dragoste smerităȘi-adâncăȘi târzie,Pe bunii dușiPe dușii ce n-au să mai revieȘi i-am lăsat să plece,De tot,Fără să știeDe-a fost cândva o clipăÎn care le-am pătrunsÎn tainița comoriiCe ne-o jertfea pe-ascunsIubirea lor adâncăȘi tristăȘi sfioasă… În serile de toamnă,Când liniștea din casăI-atât de … Citește mai mult