Duiliu Zamfirescu - April

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Parcă n-a fost de când lumea iarna ce de-abia s-a dus,
De când firea iar, cu mâna-i nevăzută, ne-a adus
Soare tânăr sus în slavă, în crăiia lui albastră
Și de când răsună lunca de o pasăre măiastră.
Că-și dă viers privighetoarea și-n tăcere se desfac
Note limpezi din tufișul parfumat de liliac.
Parcă n-ar mai fi aceeași fire tristă și săracă
De când frunza-mbracă codrul, de când iarba câmpu-mbracă,
De când vântul nu mai plânge, ci suspină-n frunze blând
Aducând miros de floare sărutată și de când
Sub desiș umbros de sălcii gârla cântecul și-ngână.
Mama noastră-a tuturora, fire bună și bătrână,
Veche ești, vechi al tău farmec ș-ale tale frumuseți,
Ce-ncântară-atâtea neamuri în atâtea mii de vieți,
Însă îmbrăcate-acuma-n calde raze de la soare,
Când pământul varsă valuri de miresme-mbătătoare,
Reîntinerești deodată-n dimineața lui april,
Ca un basm din alte vremuri spus de-o gură de copil.

Vasile Copilu-Cheatră - Întâlnire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mi-e sufletul de-un verde crud,
Ca-n lacurile dulci mătasa broaștei,
Simt primăvara-n mine cum dospește;
De prima ploaie cu bulbuci mi-e trupul ud
Și dragostea de viață-n mine crește.
În codrii-abia-nverziți mă simt pe mine
Și-n claviatura frunzelor ce mișcă,
Aud cum cântă agatârșii din caval
Și chiar pe Deceneu l-aud cum vine,
Să stea o țâră la taifas cu Decebal.
Cum aș putea atunci să nu tresar,
Să nu simt seva din copaci cum urcă-n mine
Cum reîntineresc în sinea mea,
De-mi vine pân’ la cer să sar,
Și inima s-o-mpart la toată lumea?!

Reîntinerire – Versuri.pro

Duiliu Zamfirescu - April

Vasile Copilu-Cheatră - Întâlnire